PERSOANA la Sfantul Maxim ( III )

Apoi trebuie stiut ca harul sau energia necreata este rezultatul "Persoanei" , care deschide natura divina prin iubire, fiindca numai persoana este capabila de iubire, si o face sa iradieze asupra omului si creatiei, de la Tatal, prin Fiul intrupat, in Duhul Sfant, pentru ca omul sa raspunda lui Dumnezeu. Harul nu este nici entitate detasata de Dumnezeu, in virtutea principiului aristotelic al cauzalitatii, si nici emanatie divina in sens platonic, ci este expresia lucrarii si vointei iubitoare a lui Dumnezeu, prin care cauta omul, ca omul sa raspunda chemarii Creatorului. Caci pentru aceasta l-a zidit Dumnezeu pe om dupa chipul Sau, ca sa-I fie partener de dialog, in iubire. Daca se face abstractie de caracterul personal al energiilor necreate, ca har divin, se cade fie in predestinatianism, ca monolog al lui Dumnezeu cu Sine insusi, fiindca mantuirea este dependenta numai de Dumnezeu, sau se cade in erezia pelagiana, ca dialog al omului cu sine insusi, omul putandu-se mantui prin el insusi. Persoana este temelia dialogului si comuniunii omului cu Dumnezeu in Hristos si Biserica, prin Duhul Sfant.

In fine "Persoana" este cea care face ca harul sau energia divina sa nu mai ramana exterioara naturii umane, imprimata sau supraadaugata ca gratie creata sau habitus, ci sa devina interioara fiintei umane, pentru ca omul sa progreseze de la calitatea sa de chip al lui Dumnezeu, catre asemanarea cu Dumnezeu. Pentru a pune in evidenta legatura interioara dintre har si natura umana, dincolo de orice habitus, care a consacrat separatia dintre ordinea naturala si cea supranaturala si face imposibila indumnezeirea firii umane. Sfantul Maxim recurge la o analogie extrem de plastica: "Caci, precum ochiul nu poate sa perceapa cele sensibile fara lumina soarelui, la fel, fara lumina duhovniceasca , nu ar putea primi mintea omeneasca niciodata vreo vedere duhovniceasca. Cea dintai lumineaza simtul vazului prin fire, spre perceperea corpurilor, cea de-a doua lumineaza mintea, spre contemplare, pentru a intelege cele mai presus de simturi (Filocalia 3, p. 314).

Astfel, departe de orice dar supraadaugat naturii umane, lucrarea lui Dumnezeu pastreaza cu fiinta omului o legatura interioara, care face posibila indumnezeirea firii umane in Hristos, din launtrul ei. Si poate ca niciunde nu este mai evidenta reciprocitatea dintre Dumnezeu si om, pe care o introduce notiunea de "persoana", ca in regula de aur a intregii gandiri patristice: "Dumnezeu S-a facut om pentru ca omul sa se indumnezeiasca". Dumnezeu cheama omul la indumnezeire in Hristos, iar credinciosul raspunde acestei chemari care ilinalta la comuniunea de viata vesnica cu Creatorul sau. Thunberg are dreptate cand vorbeste de reciprocitate , dar nu exista reciprocitate fara persoana, fiindca substanta nu poate iubi daca nu este ipostaziata. Pentru Sfantul Maxim, reciprocitate inseamna persoana, fiindca numai persoana este capabila de iubire si reciprocitate.

Pr. prof. dr. Dumitru Popescu
din Postfata la Omul si cosmosul in viziunea Sf. Maxim Marturisitorul
de Lars Thunberg