Fericiţi făcătorii de pace, că aceia FIII LUI DUMNEZEU se vor chema.
Extras din Sfantul Grigorie de Nyssa
Toate fericirile care ni s-au arătat în acest munte al contemplării sunt una câte una sfinte şi sfinţite. Dar ceea ce ni s-a pus acum înainte spre cugetare e cu adevărat de nestrăbătut şi e Sfânta Sfintelor, căci, dacă a vedea pe Dumnezeu e un bine care nu poate fi întrecut de nimic, a se face ''fiul lui Dumnezeu'' e fără îndoială mai presus de orice fericire. Cel ce este aşa de măreţ, Cel Care nu poate fi nici văzut, nici auzit, nici cugetat de raţiune Şi-l face casnic pe omul care e socotit de nimic între cele cesunt. Omul este înfiat de Dumnezeul tuturor. Ce mulţumire se va găsi vrednică de acest dar? Din iubire de oameni, ridică aproape la aceeaşi cinste cu Sine firea căzută din pricina păcatului. Căci, dacă ne face PRIN HAR ceea ce EL este prin fire, ce altceva ne dă decât deopotrivă cinstire cu Sine, prin înrudire?
Aceasta este cununa luptei. Dar care este lupta pe care o încununează? De se va face făcător de pace, zice, va fi încununat cu HARUL ÎNFIERII. Eu socotesc însă că şi fapta pe care o făgăduieşte o asemenea răsplată este un alt dar. Căci nimic nu este mai dulce dintre cele năzuite de oameni în viaţă decât o vieţuire paşnică. Să înţelegem mai înt-i ce este pacea. Ce altceva este dec-t împreuna - pătimire iubitoare îndreptată spre cel de aceeaşi fire? Dar ce este atunci, ceea ce noi numim potrivnic păcii? Ura, mânia, iuţimea, pizma, pomenirea răului, făţărnicia, nenorocirea războiului. Vezi câtor boli le este leac un singur cuvânt? Pacea se împotriveşte la fel fiecărei boli din cele sus amintite şi, prin prezenţa ei, nimiceşte răul. Precum boala încetează prin intrarea sănătăţii, iar întunericul se mistuie când se arată lumina, tot aşa când se iveşte pacea, se destramă toate patimile ce se nasc din starea potrivnică.
Cine sunt ''făcătorii de pace''? Următorii iubirii de oameni a lui Dumnezeu, cei care arată în viaţa lor ceea ce e propriu lucrării lui Dumnezeu. Dăruitorul şi Domnul celor bune smulge cu totul şi duce cu desăvârşire la nimicire tot ce este în afara firii binelui şi străin de el Această lucrare ţi-o legiuieşte şi ţie: să dezrădăcinezi ura, să desfiinţezi războiul, să nimiceşti pizma, să îndepărtezi lupta, să stingi pofta de răzbunare, să topeşti ţinerea de minte a răului care arde mocnit înăuntrul inimii tale; şi să sădeşti în inima ta, în locul acestora, tot ceea ce le este contrar. Căci, precum o dată cu retragerea întunericului intră lumina, aşa şi în locul fiecăreia dintre acestea intră roada Duhului - iubirea , pacea , bunătatea (Gal. 5, 22).
Dar poate că Fericirea nu priveşte numai binele străin, ci socoteşte că făcător de pace, în adevăratul înţeles al cuvântului, este cel ce linişteşte războiul din sine, între trup şi duh, într-o armonie paşnică, în care nu mai e lucrătoare legea trupului, ce luptă împotriva legii duhului, ci aceasta din urmă, care supusă împărăţiei mai bune, se face slujitoarea poruncilor dumnezeieşti. Dar să nu socotim că suntem povăţuiţi de acest cuvânt să cugetăm în două feluri viaţa celor ce înfăptuiesc binele; ci, de vreme ce '' s-a surpat dintre noi peretele din mijloc al răutăţii despărţitoare'' (Efes. 2, 14), ele două fac una, crescând împreună prin unirea în bine. Dumnezeirea este una şi necompusă, fără adăugare şi fără formă, iar omenirea va fi, prin această pace, liberă de această compunere din două şi va fi deplin întoarsă spre bine, spre simplitate şi lipsa de formă, ajunsă cu adevărat una, ca partea văzută să fie aceeaşi cu partea ascunsă, iar cea ascunsă, cu aceea arătată. Atunci se va împlini cu adevărat fericirea şi cu dreptate vor fi numiţi aceia fiii lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu