La 1352 de ani de la trecerea in vesnicie in 662, sarbatoriti in acest an 2014, in ziua de 21 ianuarie pomenim Mutarea la Domnul a Sfantului Maxim Marturisitorul
Thunberg tine sa semnaleze insa ca Maxim Marturisitorul foloseste mai mult notiunea de lucrare divina decat pe cea de energie necreata, si din aceasta cauza exista anumiti teologi care considera ca Maxim ar inclina catre o teologie aristotelica a harului, diferit de Sfantul Grigorie Palama, care ar fi fost influentat mai mult de platonism. Dupa cum arata Garrigues, unul dintre ei, Maxim ar fi mostenit o terminologie platonicizanta, insa , de-a lungul diverselor stadii ale dezvoltarii sale teologice, in special in respingerea origenismului si in lupta impotriva monotelismului, el a descoperit o noua alternativa, pe cea aristotelica. Pe acest temei, Garrigues sustine trei lucruri: 1. adevarata transcendenta trebuie cautata in simplitatea lui Dumnezeu, si nu in supraesenta Sa; aceasta simplitate nu este afectata de realitatea desavartsita a Fiintei divine; 2. definind energia lui Dumnezeu ca singura putere de legatura intre fapturi si Cauza lor, Maxim depaseste conceptul neoplatonician al participarii procesuale si se afla in situatia de a dezvolta o doctrina a participarii bazate pe cauzalitatea creatoare in relatie cu fiintele create; 3. Maxim profeseaza o comuniune de intentie intre Dumnezeu si om, care presupune o putere energetica din pertea lui Dumnezeu si din partea omului, un habitus al iubirii dat prin cauzalitatea harului divin, care se imprima in credincios in virtutea golirii de Sine (kenosis) a lui Hristos (p. 131 - 132).
Aceasta interpretare aristotelica a teologiei Sfantului Maxim este atat de tendentioasa, incat Thunberg o respinge fara drept de apel. " Nu cred ca este posibil, spune el sa gasim la Maxim doctrina specifica a unui habitus al harului - doctrina pe care o cauta Garrigues - care ar fi imprimat in mod supranatural credinciosului, ca iubire divina - chiar daca Maxim vorbeste in mod explicit despre har si despre iubirea divina care lucreaza in om - si ca un impact al lui Hristos asupra crestinului. Dupa parerea mea, sinergismul pe care Garrigues incearca sa-l stabileasca la Maxim este prea artificial si prea putin dialectic, iar, in acest caz, unde este adevarata comuniune de intentie? Nu pretind ca as avea o solutie finala pentru problema "comuniunii energetice" la Maxim. Totusi, cred ca modelul calcedonian - ca intotdeauna - este decisiv pentru el. Acesta este un model pentru care Intruparea nu este inteleasa doar in termenii unei asimilari (sau chiar asumari) , ci ca reciprocitate" (p. 132).
Thunberg are perfecta dreptate atunci cand arata ca Maxim Marturisitorul ramane tributar modelului calcedonian al reciprocitatii. Insa, trebuie adaugat ca la baza acestei reciprocitati se afla notiunea de "persoana" pe care Garrigues o ignora cu desavarsire. Notiunea de persoana pune in relief trei aspecte, care reprezinta o infirmare a tezei despre asa-zisul aristotelism al Sfantului Maxim. Mai intai, persoana are caracter APOFATIC si interzice cu desavarsire sa se proiecteze asupra fiintei lui Dumnezeu concepte filosofice luate din domeniul revelatiei naturale, asa cum se intampla cu conceptul de simplitate divina sau de natura pura, care apartine filosofiei si nu are temei biblic. Omul are astfel impresia ca poate cunoaste pana si fiinta lui Dumnezeu, atunci cand nu poate sa se cunoasca pe sine insusi, si nu mai pune nici o bariera in calea ratiunii, cazand in rationalism. Iar din cauza ca proiecteaza asupra Divinitatii concepte scornite de propria lui minte, ajunge in cele din urma sa nu se mai intalneasca cu Dumnezeu, ci cu sine insusi. Acesta este motivul pentru care Sfantul Maxim pune accentul pe apofatismul care invalui taina Divinitatii, si ne spune ca " Fericita si Sfanta Dumnezeire este dupa fiinta supranegraita si supranecunoscuta si mai presus de toata infinitatea, nelasand celor de dupa ea nici urma cea mai subtire de cuprindere si nedand vreuneia din existente nici o idee de cum sau in ce masura este tot in ea unime sau treime. Caci nu poate fi necreatul cuprins de creatura, nici infinitul inteles de cele marginite" (p. 40-41).
Pr. prof. dr. Dumitru Popescu
din Postfata la Omul si cosmosul in viziunea Sf. Maxim Marturisitorul
de Lars Thunberg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu