La 1352 de ani de la trecerea in vesnicie in 662, sarbatoriti in acest an 2014, in ziua de 21 ianuarie pomenim Mutarea la Domnul a Sfantului Maxim Marturisitorul
Maxim Marturisitorul a fost profund influentat de o afirmatie a Sfantului Grigorie de Nazianz (Oratio 29, 2), care infatisa pe Dumnezeu ca o Monada, care se misca spre Doime si se odihneste in Treime. Thunberg spune ca Sfantul Maxim a folosit aceasta afirmatie " ca un fel de lege generala in teologia sa trinitara, dar si in cosmologia lui (chiar si in respingerea origenismului). Grigorie descrie aici o miscare, de natura divina, care nu reprezinta o degradare sau o cadere (aidoma caderii fiintelor spirituale din monada originara a lui origen), ci reprezinta, dimpotriva, un fel de desavarsire. Dumnezeu insusi este mobil. El se misca spre multiplicitate, desavarsind sau implinind prin aceasta natura Sa. Miscarea presupune distanta si o puncteaza (dualitatea), dar ea este in acelasi timp o miscare in care Dumnezeu Isi gaseste odihna fara a Se pierde pe Sine, datorita presupusei dualitati. Prin aceasta miscare El Isi exprima modalitatea proprie a desavarsirii Sale.(p. 33)
Sfantul Maxim se distanteaza astfel de filosifia platonica a monadei. Pentru platonicism si neoplatonicienii mai vechi, monada (unitatea suprema) era principiul primar perfect. Pentru Maxim, dimpotriva, bogatia monadei se exprima cu precizie in Treime. Dupa Origen, doimea nu putea fi perfecta deoarece indica in diviziunea ei un fel de materialitate falsificatoare. In consecinta, iar aceasta este pozitia lui Maxim, miscarea treimica launtrica nu stabileste o distinctie sau multiplicitate ontologica, ci marcheaza perfectiunea intr-un cerc viu, dinamica Fiintei divina care se face pe sine personala (p. 34). Dupa cuvantul Sfantului Maxim, "monada se misca in virtutea bogatiei sale, pentru ca Dumnezeirea sa nu fie saraca, redusa, cum ar fi in maniera iudaica, la limitele unei singure persoane...Treimea marcheaza limita in vrtutea pefectiunii sale...Singura, intr-adevar, absolut singura in perfectiune, este fiinta necompusa, fiinta nedispersata, care scape deopotriva unicitatii persoanei, dualitatii materiei si multiplicitatii esentei". "Acesta este singur Dumnezeu care devine astfel desavarsit, pastrandu-si unicitatea fara a deveni doime si care Isi realizeaza esenta in Treime" (p. 34).
In gandirea Sfantului Maxim, Monada care trece prin Doime pentru a-si afla odihna sau desavarsirea in Treime are o importanta capitala pentru teologie, fiindca arata ca Dumnezeu, care ramane nemiscat in calitatea Sa de fiinta necreata, Se misca ata in planul interior al vietii divine, cat si in iconomie. Sau, dupa cum arata el insusi, "Dumnezeu Se misca ramanand nemiscat" (Ambigua, 1983, p. 291). Pe aceasta cale, Sfantul Maxim se situeaza pe o pozitie opusa lui Origen, fiindca de la miscarea inteleasa ca urmare a caderii in pacat (petrecere in henada, miscare prin pacat ca nastere in lumea vazuta si odihna noua in henada initiala), trece la miscarea care duce la odihna nesfarsita a creaturii in Dumnezeu. Dincolo de orice deism, Dumnezeu Se face prezent in creatie prin lucrarea Sa proprie.
Pr. prof. dr. Dumitru Popescu
din Postfata la Omul si cosmosul in viziunea Sf. Maxim Marturisitorul
de Lars Thunberg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu