marți, 7 ianuarie 2014

MISTAGOGIA Sfântului Maxim Mărturisitorul ( II ) continuare4

http://www.pemptousia.ro/2012/11/mistagogia-sfantului-maxim-marturisitorul-o-noua-traducere-partea-2/

IV. Final

Recapitulări

Dar pentru uşoara lor memorizare, dacă socoteşti de cuviinţă, să recapitulăm pe scurt[24] sensul celor spuse astfel:

— Sfânta biserică este, cum s‑a spus, o întipărire şi o icoană a lui Dumnezeu, pentru că unirea necontopită pe care prin puterea şi înţelepciunea Sa infinită o lucrează/activează în jurul diferitelor fiinţe ale celor ce sunt ţinându‑le la un loc în chip culminant cu Sine Însuşi în calitate de Creator al lor, o lucrează/activează şi ea prin harul credinţei în credincioşi legându‑i: pe toţi credincioşii între ei în chip unitar prin unicul har şi chemare a credinţei; pe cei făptuitori [practici] şi virtuoşi prin unica identitate a voinţei [gnomēs]; iar pe cei contemplativi şi cunoscători [gnostici], pe lângă acestea, şi prin nesfâşierea şi indivizibilitatea aceluiaşi gând [homonoia].

— Este însă o întipărire şi a lumii inteligibile şi sensibile, având ca simbol al lumii inteligibile sanctuarul, iar al celei sensibile naosul.

— Este, iarăşi, o icoană a omului ca una care imită sufletul prin sanctuar, iar trupul îl sugerează prin naos.

— Este însă o întipărire şi icoană şi a sufletului înţeles în el însuşi, ca una care prin sanctuar poartă slava părţii lui contemplative şi prin naos are podoaba părţii lui practice.

— Prima intrare a sfintei Sinaxe celebrate în ea [în biserică] arată la modul general [genikōs] prima venire a lui Hristos Dumnezeul nostru, iar la modul particular [idikōs] întoarcerea prin El şi împreună cu El a celor intraţi de la necredinţă la credinţă, de la răutate al virtute şi de la necunoaştere al cunoaştere.

— Citirile făcute după aceasta arată la modul general voinţele şi sfaturile dumnezeieşti după care toţi trebuie să se lase educaţi şi să se poarte, iar la modul particular: învăţătura şi progresul în credinţă al celor ce au crezut; dispoziţia fixă în virtute a celor făptuitori [practici], prin care aliniindu‑se legii dumnezeieşti a poruncilor stau bărbăteşte şi neclintit împotriva meşteşugirilor diavolului şi scapă de lucrările potrivnice; precum şi deprinderea în contemplare a celor cunoscători [gnostici], prin care culegând după putere raţiunile duhovniceşti ale lucrurilor sensibile şi ale Providenţei privitoare la ele sunt purtaţi fără rătăcire spre adevăr.

— Modulările dumnezeieşti ale cântărilor sugerează plăcerea şi desfătarea dumnezeiască produse în sufletele tuturor, [plăcere] prin care învigorându‑se în chip tainic uită ostenelile trecute ale virtuţilor şi se aprind tinereşte de dorinţa încordată a lucrurilor bune dumnezeieşti şi curate care le lipsesc.

— Sfânta Evanghelie este la modul general un simbol al sfârşitului veacului acestuia, iar la modul particular arată: dispariţia desăvârşită a vechii rătăciri pentru cei ce au crezut; omorârea şi sfârşitul legii şi al cugetului cărnii proprie celor făptuitori [practici]; precum şi strângerea şi raportarea de către cei cunoscători [gnostici] a raţiunilor multe şi diferite la Raţiunea cea mai cuprinzătoare, atunci când este dusă de ei la bun sfârşit şi până la capăt contemplarea naturală mai desfăşurată şi mai variată.

— Coborârea arhiereului de pe tron şi scoaterea afară a catehumenilor însemnează la modul general cea de‑a Doua Venire din cer a marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos [cf. Tit 2, 3] şi despărţirea păcătoşilor de cei sfinţi, precum şi dreapta răsplată după vrednicia fiecăruia; iar la modul particular însemnează: desăvârşita certitudine în credinţă a celor care au crezut, pe care o face venind în chip nevăzut la ei Dumnezeu şi Cuvântul, şi prin care este alungat de la ei orice gând care mai şchiopătează în credinţă ca la catehumeni; desăvârşita nepătimirea a celor făptuitori [practici], prin care se desfiinţează orice gând pătimaş şi neluminat al sufletului; precum şi ştiinţa cuprinzătoare a celor cunoscute de cei cunoscători [gnostici], prin care sunt alungate din suflet toate icoanele celor materiale.

Sursa: Diac. Ioan I. Ică Jr., De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului – integrala comentariilor liturgice bizantine. Studii şi texte, Editura Deisis. Sibiu 2012, p. 177-245

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu