Din luarea-aminte la vise, totdeauna se furişează în suflet încrederea
faţă de ele: de aceea este oprită cu asprime chiar şi această simplă
luare-aminte. Firea înnoită prin Duhul Sfânt se cârmuieşte după cu totul
alte legi decât făptura căzută şi împietrită în căderea ei. Cârmuitorul
omului înnoit este Duhul Sfânt. „Căci peste aceştia a strălucit harul
Dumnezeiescului Duh”, a spus Preacuviosul Macarie cel Mare, „şi S-a
sălăşluit în adâncul minţilor: pentru aceştia, Domnul este ca sufletul
lor” (Omilia 7, cap.12). Şi în trezie, şi în somn, ei petrec în Domnul,
afară de păcat, afară de gândurile şi închipuirile pământeşti şi
trupeşti. Gândurile şi închipuirile lor, care se află în timpul somnului
în afară de cârmuirea raţiunii şi voinţei omeneşti şi lucrează în
ceilalţi oameni în mod inconştient, sub impulsul firii, în aceştia
lucrează sub îndreptarea Duhului, iar visele lor au o însemnătate
duhovnicească. Astfel, dreptul Iosif în vis a fost învăţat despre taina
înomenirii lui Dumnezeu - Cuvântul; în vis i s-a poruncit să fugă în
Egipt, precum şi să se întoarcă de acolo (Mat. cap.I şi II). Visele
trimise de Dumnezeu poartă în ele o nebiruită putere de convingere.
Această putere de convingere este de înţeles în ceea ce-i priveşte pe
sfinţii lui Dumnezeu, însă de neatins pentru cei aflaţi în luptă cu
patimile.
(Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre înșelare, Editura Egumenița, Galați, 2010, p. 32)doxologia.ro/cuvant-de-folos/visele-trimise-de-dumnezeu-visele-de-la-demoni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu