Ceva asemănător se întâmplă şi cu omul de rugăciune: după ce a fost
prins într-o sferă mai înaltă, el se întoarce la pământ „mort” faţă de
multe lucruri ce ţin de lumea aceasta. O nouă viaţă plină de lumină s-a
arătat în el, iar acum distracţiile copilăreşti ce preocupă pe marea
majoritate a oamenilor încetează de a mai prezenta vreun interes sau
vreo atracţie pentru el.
Am citit odată într-un ziar o relatare despre un inginer care, testând
un motor cu reacţie, a intrat din neatenţie în curentul de aer produs de
motor, curent care l-a prins şi l-a înălţat departe de sol. Văzând ceea
ce s-a întâmplat, asistentul său s-a grăbit să oprească motorul. Atunci
însă inginerul a căzut la pământ mort.
Ceva asemănător se întâmplă şi cu omul de rugăciune: după ce a fost
prins într-o sferă mai înaltă, el se întoarce la pământ „mort” faţă de
multe lucruri ce ţin de lumea aceasta. O nouă viaţă plină de lumină s-a
arătat în el, iar acum distracţiile copilăreşti ce preocupă pe marea
majoritate a oamenilor încetează de a mai prezenta vreun interes sau
vreo atracţie pentru el. Dacă ne măsurăm calitatea vieţii nu prin suma
senzaţiilor psihofizice plăcute, ci prin extensiunea conştiinţei pe care
o avem cu privire la realităţile universului, şi mai cu seamă, la
Adevărul Dintâi şi Cel de pe Urmă, atunci vom înţelege ce anume stă în
spatele cuvintelor lui Hristos: „Pacea Mea v-o dau”, spuse
ucenicilor cu câteva ore înaintea morţii Sale pe cruce. Esenţa păcii lui
Hristos stă în cunoaşterea desăvârşită pe care o avea despre Tatăl.
Tot aşa se întâmplă şi cu noi: dacă cunoaştem Adevărul Veşnic,
toate chinurile acestei vieţi vor fi îndepărtate la periferia existenţei
noastre, în timp ce lumina vieţii ce purcede din Tatăl va domni
înăuntrul nostru.
Nici un succes sau o bunăstare temporară nu poate aduce o pace
autentică, dacă continuăm să ignorăm Adevărul. Nu există prea mulţi
oameni cu îndeajuns curaj spiritual pentru a se abate de la calea
bătătorită urmată de turmă. Curajul se naşte dintr-o credinţă statornică în Hristos-Dumnezeu.
(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea - experiența vieții veșnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001 p. 76)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu