Un mare rol atât în monahism, cât și în căsătorie îl joacă nădejdea,
înțeleasă nu ca simplă visare, ci act al credinței, al convingerii
triumfătoare. Sfânta Scriptură ne spune că nădejdea este deja pregustare
a viitorului, după cum credința este deja încredințare de cele
nevăzute.
Un mare rol atât în monahism, cât și în căsătorie îl joacă nădejdea, înțeleasă nu ca simplă visare, ci act al credinței, al convingerii triumfătoare. Sfânta Scriptură ne spune că nădejdea este deja pregustare a viitorului, după cum credința este deja încredințare de cele nevăzute.
Nădejdea nu este visul că poate în viitor o să fie mai bine. Pornind de
la experiența prezentului (în pofida umbrelor, și uneori grozăviilor
lui), văzând că în mijlocul acestei zile pline de orori strălucește
lumina, arde dragostea, că lumina luminează cu adevărat întru întuneric
și că întunericul nu poate nicidecum să o biruie, ne umplem, mulțumită
nădejdii, de încrederea că până la urmă, lumina va birui. Aceasta este
nădejdea noastră și aceasta este credința noastră, și pe ele poate să
crească biruința iubirii atât în monahism, cât și în căsătorie
.
(Mitropolitul Antonie de Suroj, Taina iubirii, Editura Sophia, București, 2009, p. 68)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu