Nu simţi Cerul pentru că nu-L slavosloveşti pe Dumnezeu. Când omul se
mişcă în spaţiul doxologiei, se bucură de toate. Sunt oameni din lume
care ne vor judeca pe noi, monahii. Să vedeţi beduinii cât de greu o
duc, şi totuşi Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi sunt bucuroşi. Grâul nu-l
curăţă, ca să aleagă piatra, ci îl macină aşa cum este, şi pâinea lor
este plină de piatră. Iar alimentele lor se vede că nu au substanţele
hrănitoare necesare, calciu etc. şi de aceea dinţii li se strică de tot.
Şi vezi beduini cu câte un singur dinte, dar bucurându-se de parcă ar
fi dintele de mărgăritar. Iar la noi, îi lipseşte unuia un dinte şi se
simte complexat.
Toate acestea pe care le auziţi să vă facă să vă mişcaţi mereu în
spaţiul doxologiei, să-L slăviţi zi şi noapte pe Dumnezeu pentru
binefacerile Lui.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 146)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu