„Înţeleptul merge pe cărarea vieţii care duce în sus, ca să ocolească
drumul iadului care merge în jos" (Pilde 15, 24). Toţi ştiu ce este
iadul şi că fiecare poate nimeri acolo pentru faptele sale; însă nu toţi
îşi amintesc asta si nu toţi trăiesc cum se cuvine, aşa încât să se
vadă că se îngrijesc să scape de iad.
„Înţeleptul merge pe cărarea vieţii care duce în sus, ca să ocolească
drumul iadului care merge în jos" (Pilde 15, 24). Toţi ştiu ce este
iadul şi că fiecare poate nimeri acolo pentru faptele sale; însă nu toţi
îşi amintesc asta si nu toţi trăiesc cum se cuvine, aşa încât să se
vadă că se îngrijesc să scape de iad. Trăiesc aşa, în voia sorţii:
„poate avem noroc şi nu nimerim în iad". Dar unde ne este raţiunea? Şi
în treburile lumeşti „norocul" poate să ne scape din mâini, însă într-un
lucru atât de însemnat, care o dată săvârşit rămâne neschimbat în vecii
vecilor, folosirea cuvântului „noroc" vădeşte cea mai mare lipsă de
raţiune. Deci nu te făli, raţiune, cu puterea ta de înţelegere, dacă
nu-ţi aduci aminte de aceste lucruri şi nu ne îmbii cu cugetări ale
vieţii, despre cum am putea, fugind de iad, să ne mântuim.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2011, p. 28)
doxologia.ro/cuvant-de-folos/inteleptul-merge-pe-cararea-vietii-care-duce-sus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu