Sufletul, susţinând trupul în care a fost zidit, e pretutindeni în
trup, nu ca în spaţiu, nici ca cel ce e cuprins, ci ca cel ce îl
susţine, îl cuprinde şi îl face viu.
În timp ce în concepţia filosofilor antici, sufletul se află într-un
anumit loc în trup, trupul este temniţa sufletului, iar salvarea sa
constă în eliberarea lui de trup, Sfinţii Părinţi afirmă că „îngerul şi
sufletul, fiind netrupeşti, nu sunt într-un loc, dar nici pretutindeni.
Căci nu ţin totul, ci şi ei au trebuinţă de Cel ce-i susţine". Iar
Sfântul Grigorie Palama remarcă: „Sufletul, susţinând trupul în care a
fost zidit, e pretutindeni în trup, nu ca în spaţiu, nici ca cel ce e
cuprins, ci ca cel ce îl susţine, îl cuprinde şi îl face viu, fiind şi
în această privinţă după chipul lui Dumnezeu”. (...)
Potrivit învăţăturilor patristice, sufletul conduce trupul şi se
foloseşte de inimă drept organ al său. Sufletul este împreunat cu
trupul. Sfântul Nemesius al Emesei arată că „sufletul este imaterial şi
nedelimitat de spaţiu, şi în întregime iradiind în jurul său, ca un
soare care îşi răspândeşte lumina în orice loc străbate, precum şi de-a
lungul propriului său corp solar, nu doar ca o parte a întregului pe
care-l luminează, cum s-ar întâmpla dacă nu ar fi atotprezent în acest
întreg”.
În plus, „deşi împreunat cu trupul, sufletul rămâne totuşi diferit de
acesta”. Sufletul pune în mişcare şi conduce întregul trup - toate
mădularele trupeşti. Una din învăţăturile Bisericii Ortodoxe ne spune că
Dumnezeu conduce personal lumea prin energiile Sale necreate, fără
intermediul făpturii create: „Precum Dumnezeu ţine în lucrare şi mişcă
toată zidirea, aşa sufletul ţine în lucrare şi în mişcare mădularele
trupului şi îl mişcă pe fiecare spre lucrarea sa”. Prin urmare: „Precum
lucrul lui Dumnezeu este să cârmuiască lumea, aşa af sufletului este
să-şi cârmuiască trupul”. (...)
În concluzie, relaţia dintre suflet şi trup constă în aceea că sufletul
se află pretutindeni în trup, nelipsind din nici o parte a acestuia, în
timp ce inima constituie sălaşul sufletului, al centrului sufletului -
nu ca un vas, ci ca un organ care călăuzeşte tot trupul. Deşi diferit de
trup, sufletul este totuşi legat de acesta în chip negrăit de tainic
.(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editurda Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 126-129)
doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/despre-suflet-trup
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu