Legea lui Dumnezeu spune: Să nu ari cu bou şi cu asin la un loc (Deuteronom
22, 10), adică să nu te rogi când mintea ta este înrobită de cugete
curate şi necurate. Să-l urmăm pe David, care zice: În dimineţi i-am ucis pe toţi păcătoşii pământului, pentru ca din cetatea Domnului să-i nimicesc pe cei ce lucrează fărădelegea (Psalm
100, 8). Legea interzicea ca cineva întinat să intre în cetatea
Domnului. Cetatea aceasta suntem noi, Ierusalimul este înlăuntrul
nostru. Păcătoşii pământului sunt cugetele viclene care vor să ne
pătrundă în inimă.
Să strigăm împreună cu el la Domnul: Îndepărtează-mi sufletul de la faţa lor cea rea (Psalm 34, 17) şi risipeşte neamurile care voiesc războaie (Psalm 67, 31), pentru a auzi şi noi „întru necaz M-ai chemat şi te-am izbăvit” (Psalm 80, 7).
Neîncetat, zi şi noapte să plângem cu lacrimi în
faţa bunătăţii lui Dumnezeu, pentru a curăţi inima noastră de tot
cugetul cel rău. Astfel vom putea să umblăm cu dreptate pe drumul spre
mântuire şi să-I oferim lui Dumnezeu, din mâini curate, darurile
ascultării noastre.
Duhul cel necurat poate avea influenţă puternică
numai către cei împătimiţi. E de folos însă, să ne rugăm Domnului, încât
să stingă scânteia patimii îndată ce va apărea, înainte de a apuca să
se transforme în flacără.
(Un serafim printre oameni Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, pp. 340-341)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu