Mărturisim că Domnul Hristos S-a înălţat la cer şi şade de-a dreapta
Tatălui. Unde este cerul şi cum este în cer Mântuitorul, noi nu ştim.
Dar de câte ori ne gândim la Mântuitorul, ne gândim ca la Cel ce este în
cer şi pretutindenea. Cu trupul şi sufletul este în cer, într-un loc
anume. Este o taină pentru noi.
În Sfânta Scriptură se vorbeşte şi despre doi oameni
care s-au înălţat “ca la cer” se zice, probabil într-o sferă care nu
este chiar cerul, dar totuşi mai presus de pământ. Enoh, care a fost
plăcut lui Dumnezeu, a fost răpit “ca la cer” la fel ca şi Proorocul
Ilie, care s-a înălţat, se spune în Sfânta Scriptură, ca într-o căruţă
de foc. Însă, toate lucrurile acestea ne sunt descoperite nouă şi noi
credem în ele fără să le înţelegem şi fără să le putem cunoaşte.
Măsturisim că Domnul Hristos S-a înălţat la cer şi
şade de-a dreapta Tatălui. Unde este cerul şi cum este în cer
Mântuitorul, noi nu ştim. Dar de câte ori ne gândim la Mântuitorul, ne
gândim ca la Cel ce este în cer şi pretutindenea. Cu trupul şi sufletul
este în cer, într-un loc anume. Este o taină pentru noi. Noi nu putem
spune cum anume. Nici despre trupul Mântuitorului nu putem mărturisi cum
este, decât cât ştim noi din Sfânta Evanghelie: anume că Domnul Hristos
a ieşit din mormânt prin piatra pecetluită şi a intrat la ucenicii Săi
prin uşile încuiate, deci într-o formă de trup care este mai presus de
trupul obişnuit. Este o taină pentru noi şi rămâne o taină, şi poate că
va rămâne taină chiar şi atunci când ne vom întâlni cu Domnul nostru
Iisus Hristos Cel înălţat, pentru că tainele sunt mai presus de
priceperea noastră.
Deci, cei care au fost de faţă acolo unde S-a
înălţat Domnul Hristos, au mărturisit despre înălţarea Lui, cât au putut
ei să înţeleagă, şi ne încredinţează pe noi că Domnul Hristos S-a
înălţat la cer.
(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, pp. 304-305)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu