(Mt. 4, 20) Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.
Cineva se poate întreba: „Deci nu pot iubi bogăţia şi în acelaşi timp
să-I fiu bineplăcut lui Hristos?” Apostolii ne-au dat o lecţie prin
lăsarea imediată în urmă a mrejelor, pentru că nimeni nu poate deţine
lucruri pământeşti şi în acelaşi timp să fie complet ataşat de lucrurile
cereşti. Remarcaţi că între pământ şi cer este o prăpastie care separă
ambele părţi. Aceasta arată că între trupul ceresc şi cel pământesc nu
poate fi amestecare. Trupurile cereşti sunt luminoase şi spiritualizate
şi fireşte, mereu tind spre cele de sus. Trupurile pământeşti sunt
greoaie şi mereu sunt aplecate spre cele de jos. Deci, dacă tinzi către
lucrurile cereşti, ele te vor ridica, dacă tinzi către cele pământeşti,
te vor afunda. De aceea, ei au lăsat în urmă mrejele, de teamă ca aceste
lucruri să nu devină mai degrabă un obstacol pentru ei, decât un folos.
(Autor necunoscut, Opere incomplete la Matei, Omilia 7, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)
(Mt. 4, 20) Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.
Înainte să spună sau să facă ceva, El cheamă apostolii, pentru ca nimic
să nu fie ascuns pentru de ei în ceea ce priveşte cuvintele lui Hristos
sau lucrările Sale, ca mai apoi să spună cu convingere: Pentru că nu putem decât să vorbim de ceea ce am văzut şi am auzit
(Faptele Apostolilor 4, 20). El îi vede spiritualizaţi şi nu
pământeşti, uitându-se nu la faţa lor, ci la inima lor. Şi îi alege pe
aceştia nu pentru ceea ce sunt, ci pentru ceea ce pot deveni. Precum un
artist care vede pietre prețioase şi nu pietre necioplite, le alege – nu
pentru ceea ce sunt, ci pentru ceea ce pot deveni. Precum artistul
sensibil care nu dispreţuieşte bunul lipsit de formă, la fel şi
Mântuitorul, văzându-i în profunzime, nu alege munca lor, ci inimile
lor.
(Autor necunoscut, Opere incomplete la Matei, Omilia 7, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)
Matei 4,21
(Mt. 4, 21) Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi
fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu
Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat.
O, binecuvântaţi sunt acei pescari pe care Mântuitorul i-a ales dintre
atât de mulţi învăţaţi ai Legii şi scriitori, dintre atât de mulţi
înţelepţi din lume, pentru lucrarea predicării şi pentru harul
apostoliei! Vrednic de Domnul nostru, într-adevăr, şi potrivită
învăţăturii Sale a fost acea alegere, ca în predicarea numelui Său cu
atât mai mare să fie lauda ca cei smeriţi şi de vârstă mică Să-i predice
cuvântul – nu pentru că ar fi putut capta lumea prin înţelepciunea
cuvântului, ci pentru a elibera natura umană din moarte, prin simpla
predicare a credinţei, aşa cum spun apostolii: Pentru ca credința voastră să nu fie în înţelepciunea omenească, ci în puterea lui Dumnezeu (I Corinteni 2, 5). Şi în alt loc: Ci
Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei
înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze
pe cele tari, Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele
nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt
(1 Corinteni 1, 27-28). De aceea, nu a ales pe cei nobili şi bogaţi ai
lumii, ca să nu fie învăţătura lor îndoielnică, nici pe cei înţelepţi ai
lumii, ca să nu creadă lumea că au convins-o cu înţelepciunea lor, ci
i-a ales pe cei necunoscători, nepricepuţi şi pe cei mai neînvăţaţi
pescari, ca Harul Mântuitorului să se descopere.
(Cromațius, Tratat la Matei 16, 1, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)
Matei 4,22
(Mt. 4, 22) Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El.
Remarcaţi credinţa şi ascultarea lor. Pentru că, deşi erau în mijlocul
lucrului meseriei lor (şi ştiţi cât de mult timp ia pescuitul), când au
auzit glasul Lui, nu au amânat îndeplinirea ei sau şi nici nu au
întârziat. Ei nu au spus: Lasă-ne să ne întoarcem acasă, să vorbim despre aceasta cu familia. În schimb, au lăsat totul în urmă şi L-au urmat,
aşa cum Elisei a făcut când l-a urmat pe Ilie (I Regi 19, 20-21). Căci
Hristos caută acest fel de ascultare din partea noastră ca noi să nu
întârziem nici un moment, chiar şi dacă ne presează în mod insistent un
lucru absolut necesar.
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 14, 2, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)
(Mt. 4, 22) Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El.
Împărăţia cerurilor nu are nici un preţ. Valorează atât cât ai. Pentru
Zaheu a valorat jumătate din cea avea, pentru că cealaltă jumătate pe
care o avea, adunată pe nedrept, a promis că o va înapoia împătrit (Luca
19, 8). Pentru Petru şi Andrei a constat în mrejele şi corăbiile pe
care le-au lăsat în urmă, pentru femeia văduvă a valorat doi bani (Matei
12, 42); pentru altul a valorat un pahar cu apă rece (Matei 10, 42).
Deci, aşa cum am spus, împărăţia cerurilor valorează atât cât avem.
(Sfântul Grigorie cel Mare,Patruzeci de Omilii la Evanghelie 5, 2, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)
(Mt. 4, 22) Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El.
Remarcaţi că Petru şi Andrei sunt cunoscuţi că au lăsat mrejele, pe
când Iacob şi Ioan pe tatăl lor şi o corabie. În general, sunt trei
lucruri pe care fiecare persoană care vrea să Îl urmeze pe Hristos
trebuie să le lase: legea trupului, bunurile materiale şi părinţii
trupeşti. Prin lăsarea mrejelor se înţelege lăsarea trebuinţelor
trupului, prin corăbii, bunurile materiale, iar prin lăsarea tatălui
înţelegem lăsarea părinţilor. Şi remarcaţi că prima dată au lăsat
mrejele, apoi corăbiile şi în al treilea rând, pe tatăl lor. Este mai la
îndemână să laşi în urmă prima dată legea firii, pentru că este
dăunătoare în special urcuşului duhovnicesc. În al doilea rând, bunurile
pământeşti, pentru că nu este atât de dăunător să ai ceva în lume, ca
decât să păcătuieşti, cu toate acestea şi a avea ceva este ispititor. În
final, părinţii, pentru că şi aceştia pot încetini urcuşul duhovnicesc,
însă mai puţin periculoşi decât bogăţia şi păcatele trupului. Deci, au
lăsat în urmă corăbiile pentru a deveni cârmaci ai vaselor Bisericii, au
lăsat mrejele pentru a nu mai prinde peşti pe pământul acesta, ci
oameni pentru lumea de dincolo; şi au lăsat un tată în urmă, pentru a
deveni părinţi ale tuturor fapturilor înduhovnicite.
(Autor necunoscut, Opere incomplete la Matei, Omilia 7, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu