Mijlocirea Domnului va fi auzită şi împlinită. Trebuie doar să o
atragem spre noi, prin sinceră pocăinţă şi prin hotărârea neclintită şi
neşovăielnică de a lăsa păcatele, cu care vrăjmaşul reuşeşte să
păcălească sufletele, prin promisiunile lui mincinoase despre
nevinovăţia şi nepedepsirea păcatelor.
Să ne curăţim şi să petrecem mereu în curăţenie,
neatinşi de nici o murdărie a trupului sau a duhului. Să ne întipărim în
inimă acest gând, ca să nu păcătuim. Dar, şi dacă va păcătui cineva, avem Mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept (I
In. 2, 1). La început, am păcătuit şi am căzut de la Dumnezeu.
Unindu-ne cu Iisus Hristos, ne unim iarăşi cu Dumnezeu. Dar dacă şi acum
greşim, iarăşi cădem de la Dumnezeu şi de la Mântuitorul Iisus, şi
odată cu aceasta, pierdem toate darurile pe care le-am primit prin El.
Ce să facă acum deci cei ce cad iarăşi în păcate? Ai căzut? Ridică-te!
Ai păcătuit? Pocăieşte-te! Dar, în nici un chip nu deznădăjdui sau,
deznădăjduind, nu te lăsa cu totul pradă căderii. Avem Mijlocitor către Tatăl pe Iisus Hristos cel drept. Vezi
că El stă de-a dreapta Tatălui şi mijloceşte pentru noi. Ca primul
Preot, El intră cu sângele Său în Sfânta Sfintelor, în cerul cerurilor,
ca să Se arate pentru noi feţei lui Dumnezeu, fiind pururi viu, ca să
mai mijlocească pentru noi. Mijlocirea Domnului va fi auzită şi
împlinită. Trebuie doar să o atragem spre noi, prin sinceră pocăinţă şi
prin hotărârea neclintită şi neşovăielnică de a lăsa păcatele, cu care
vrăjmaşul reuşeşte să păcălească sufletele, prin promisiunile lui
mincinoase despre nevinovăţia şi nepedepsirea păcatelor. Veniţi dar să
cădem şi să plângem în faţa Domnului, Cel ce ne-a zidit, Cel ce ne-a
izbăvit şi ne izbăveşte.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viaţa lăuntrică, Editura Sophia, 2011, p. 203)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu