Aşadar, din stările diferite ale inimii poate omul
să priceapă ce este de la Dumnezeu şi ce de la diavol. „Din starea
sufletească, notează Sfântul Grigorie Sinaitul, poţi cunoaşte dacă
lumina apărută în sufletul tău este dumnezeiască ori satanică”.
Când omul primeşte ceva dumnezeiesc, inima i se bucură. Când primeşte ceva diavolesc, inima i se tulbură.
Când inima creştinului primeşte ceva de la Dumnezeu,
nu mai caută să se încredinţeze pe altă cale străină ca acel lucru
provine de la Domnul. Prin însăşi această lucrare se convinge că a
primit ceva ceresc. Şi asta pentru că simte roadele Duhului – dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia (Galateni 4, 22-23).
Şi chiar dacă diavolul s-ar preschimba în înger de
lumină sau i-ar insufla omului cugete care par bune, inima totuşi va
simţi ceva necurat, o tulburare a cugetelor şi o confuzie a simţurilor.
Sfântul Macarie Egipteanul explică: „Chiar dacă satana va reuşi să arate
vedenii luminoase, totuşi, cu nici un chip nu va putea produce o stare
de pace în inimă. Prin acest semn se cunosc lucrările lui”.
Aşadar, din stările diferite ale inimii poate omul
să priceapă ce este de la Dumnezeu şi ce de la diavol. „Din starea
sufletească, notează Sfântul Grigorie Sinaitul, poţi cunoaşte dacă
lumina apărută în sufletul tău este dumnezeiască ori satanică”.
(Un serafim printre oameni Sfântul Serafim de Sarov, traducere din limba greacă Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, pp. 337-338)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu