Vine vicleanul și îngreunează sufletul cu leneviri, cu împuținări de
suflet, cu gânduri; apoi îngreunează și trupul cu boale, cu slăbiciune.
A zis iarăși: bine este a ne liniști, căci bărbatul înțelept, liniște
aduce. (Pilde, 1, 12) Că mare lucru este, cu adevărat, fecioarei și
călugărului a se liniști, dar mai ales tinerilor. Dar vine vicleanul și
îngreunează sufletul cu leneviri, cu împuținări de suflet, cu gânduri;
apoi îngreunează și trupul cu boale, cu slăbiciune, cu slăbănogirea
genunchilor și a tuturor mădularelor și slăbește puterea sufletului și a
trupului și fiecare poate să zică: sunt slab și nu pot să-mi fac
canonul. Dar de ne vom trezi, toate acestea se risipesc. Că era un
călugăr și când venea să-și facă pravila, îl apuca răceala și
fierbințeala (adică friguri) și capul tare i se supăra. Și așa își
zicea: iată, sunt bolnav și voi muri, deci să mă scol mai înainte până
ce nu mor și să-mi fac pravila. Și după ce va înceta pravila, încetau și
frigurile, și iarăși, cu această socoteală fratele se împotrivea și își
făcea pravila și așa a biruit pe vicleanul.
(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 100)doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/ne-linisti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu