A fost întrebat odată Sfântul Isaac, după ce semne se va
cunoaşte că a ajuns inima la curăţie şi acesta a răspuns: „Când ajunge
să-i creadă pe toţi oamenii buni şi să nu-i pară nici unul necurat şi
pângărit, atunci omul este cu adevărat curat cu inima”.
Creştinul cu inima curată are anumite caracteristici distinctive. Este
atât de bun că vede totul în jur bun şi frumos. Niciodată nu îl auzi
zicând despre unul sau altul că ar fi necurat sau murdărit în faptele
sale, în viaţa sa, în inima sa. În timp ce opusul său, care nu are inima
curată, pe toate le bănuie că sunt necurate şi rele.
A fost întrebat odată Sfântul Isaac, după ce semne se va cunoaşte că a
ajuns inima la curăţie şi acesta a răspuns: „Când ajunge să-i creadă pe
toţi oamenii buni şi să nu-i pară nici unul necurat şi pângărit, atunci
omul este cu adevărat curat cu inima” (P.G. 88, 825 A). Şi l-au întrebat
din nou ce înseamnă curăţia inimii, iar el le-a răspuns: „Să aibă inima milă de toată firea zidită”.
(Arhimandrit Spiridonos Logothetis, Inima în scrierile Sfinţilor Părinţi, Editura Sophia, Bucureşti, 2006; pp. 71-72)doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/dupa-ce-se-va-cunoaste-o-inima-curata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu