Lucrarea poruncilor, care păzesc viaţa curată şi dau
viaţă celui ce le împlineşte (Neemia 9, 29), tocmai slujba aceasta o
are: dezgroparea comorii sau deşteptarea puterilor sădite în noi la a
doua naştere, trezirea la viaţa cea după Hristos şi Duhul Sfânt.
Dumnezeu se găseşte în poruncile Sale şi prin
porunci vine la noi şi pe noi ne strămută în Sine; precum şi întors:
prin fărădelegi se strecoară vrăjmaşul şi ajungem de-o asemănare cu el.
Deci, cei ce ajung la hotarul morţii în nelucrarea poruncilor, nu se vor
mântui, ca unii ce n-au aflat comoara, ba şi talantul de negustorie
l-au îngropat în pământ.
Aşa vrea Iisus să ne însuşim împlinirea poruncilor:
precum nu mulţumeşti servitorului tău care te serveşte, iar acela n-are
nici un motiv să se supere tot aşa şi noi faţă de Dumnezeu, nu vom avea
pretenţia ca Dumnezeu să ne mulţumească precum că I-am împlinit
poruncile.
(Părintele Arsenie Boca mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 132)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu