Arhimandritul Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți
duhovnici ai Ortodoxiei, s-a născut în 1914. S-a călugărit de tânăr, la
Mănăstirea Sihăstria. A fost egumen la Mănăstirea Slatina, de unde a
fost arestat şi dus la Suceava. După ani de detenţie, în 1976, a ajuns
la Mănăstirea „Sfânta Maria” – Techirghiol, pe care a păstorit-o până în
dimineața zilei de marți, 19 iulie 2011, când s-a mutat la Domnul.
„Vanitas vanitatum et omnia vanitas” („deșertăciunea
deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune”), afară de iubire. Cât și cum
ai știut să iubești ieri, atât de mare și frumos ești azi.
Apără-te de lumea rea dar nu înceta s-o iubești. E greu? Nu este greu
dacă știi și crezi cu adevărat că pomenindu-i în rugăciune „aprinzi
cărbuni pe capul lor”.
(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, pp. 122-123)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu