Duhul Sfânt e iubire şi dulceaţă sufletului, minţii
şi trupului. Şi cine a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt, acela
nesăturat, ziua şi noaptea, se avântă spre Dumnezeul Cel Viu, pentru că
iubirea lui Dumnezeu e foarte dulce. Dar când sufletul pierde harul,
atunci el caută din nou cu lacrimi pe Duhul Sfânt.
Dar cine n-a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt,
acela nu-L poate căuta cu lacrimi, şi sufletul lui e neîncetat frământat
de patimi; mintea lui e ocupată cu gânduri pământeşti şi nu poate
ajunge la vedere (contemplaţie), nici să cunoască pe Iisus Hristos, Care
este cunoscut prin Duhul Sfânt.
(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, pp. 160-161)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu