- De cîte ori se spovedesc călugării din mănăstirea Dumneavoastră şi mirenii care vin acolo?
- Lucrul acesta este variat. Printre credincioşii laici care vin în
mănăstirea noastră sînt mai cu seamă ciprioţi greci. Pentru aceşti
credincioşi pregătirea în vederea Sfintei împărtăşanii se face mai ales
prin post. Trebuie să spunem că la ei spovedania a căzut puţin în
desuetudine, pentru că nu mai este legată regulat de Sfînta
împărtăşanie. Se împărtăşesc de fiecare dată cînd merg la biserică.
Adesea sînt întîlniţi oameni în vîrstă de 30, 40, 50 de ani care vin să
se spovedească pentru prima dată. Se împărtăşesc fără a se spovedi. Una
din raţiuni este aceea că există puţini preoţi care au primit
binecuvîntarea specială pentru a spovedi (în Biserica dumneavoastră am
înţeles că preoţii primesc darul duhovniciei îndată după hirotonie). De
aceea, spovedania este mai rară, deşi ar trebui să fie mai deasă. Asta
depinde şi de neam, în cazul nostru este vorba despre ciprioţii greci;
nu este aceeaşi situaţie la grecii din Grecia sau la ruşii din Rusia sau
din diaspora.
Există obiceiuri diferite, sînt mai multe feluri de a proceda în ce
priveşte spovedania şi împărtăşania. Unii se împărtăşesc regulat, dar se
spovedesc doar o dată pe lună. Alţii se spovedesc de fiecare dată cînd
se împărtăşesc. Şi cred că aceasta este cea mai bună soluţie, cea mai
bună în sensul că trebuie să ai conştiinţa împăcată că ai obţinut
dezlegare. Dar dacă cineva care, de pildă, s-a spovedit astăzi şi se
împărtăşeşte în cursul săptămînii acesteia de două sau de trei ori, fără
ca în această perioadă să fi săvîrşit păcate de moarte, bineînţeles,
atunci nu cred că este un păcat de moarte dacă te-ai împărtăşit de două
sau de trei ori cu aceeaşi spovedanie. Adică nu trebuie să fim nici aşa
rigizi, încît să legăm spovedania în mod absolut de împărtăşanie. Dacă
sîntem conştienţi de importanţa Sfintei împărtăşanii, atunci nu o
banalizăm şi nu o laicizăm. Dar dacă nu sîntem conştienţi, atunci cădem
în acest laicism al catolicilor. Şi atunci mergem la împărtăşanie după
ce am mîncat, fără să fim spovediţi şi nu cîştigăm nimic. Mai bine nu
am merge deloc.
Dar nici aşa cum se întîmplă la noi, ca să rămîi un an de zile fără să
te duci deloc la împărtăşanie; e tot un fel de laicism, în sens invers
însă. Vedeţi, extremele trebuie evitate. Dacă omul are o prezenţă de
spirit, dacă are o responsabilitate a credinţei, atunci este atent cu el
însuşi şi totul merge bine. În mănăstirea noastră, părintele duhovnic
este Părintele Sofronie, dar sînt şi alţi duhovnici, pentru că el acum,
la 97 de ani, nu mai poate spovedi şi înseamnă că spre ceilalţi părinţi
duhovnici se îndreaptă călugării care se spovedesc. Dar lucrul acesta
nu-i planificat; este o deliberare personală. Nu există în mănăstirea
noastră un moment precis pentru spovedanie.
(Părintele Symeon)
doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/legatura-dintre-sfinta-spovedanie-sfanta-impartasanie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu