Bucuria ta calmă, bucuria care nu e circumstanţială, va fi pentru el o mărturie, un semn a ceva ce-i scapă.
- Cel mai important lucru pentru ei este să vadă că tu ai bucurie,
pentru că omul care a făcut păcate mari este nefericit, e lipsit de
bucurie. Va face gălăgie, se va veseli uneori, se va distra, dar cu cât
va face mai multă gălăgie, cu atât va fi mai nefericit. Şi fiecare
gălăgie de asta, fiecare petrecere, după care strigă sus şi tare „ce
bine ne-am simţit”, este un strigăt de durere înăbuşit de surogatele de
bucurie. Atunci, bucuria ta calmă, bucuria care nu e circumstanţială,
va fi pentru el o mărturie, un semn a ceva ce-i scapă. Să ne rugăm
pentru el în taină şi să-L întrebăm pe Dumnezeu: „Doamne, dacă eu pot
să-i spun ceva, dă-mi Tu această ocazie”. Numai aşa vei pregăti cu
adevărat o discuţie, întâlnirea şi vorbirea, în aşa fel încât să audă.
În clipa în care cel cu care vorbeşti, schimbă vorba, opreşte-te, că
până acolo a fost. E nevoie să fii uşor la dans. Să nu vrei să schimbi
oamenii, ci să le slujeşti dacă Dumnezeu o cere.
Să facem tot ce ţine de noi, să ne rugăm, să fim la dispoziţia lui
Dumnezeu şi a celuilalt, dar fără să devenim noi „mântuitorii” lui.
N-am fi decât sărmane victime ale rolului de „salvator” care nu s-a
vindecat pe sine mai întâi.
(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 159)
doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/sa-nu-vrei-sa-schimbi-oamenii-ci-sa-le-slujesti-daca-dumnezeu-o-cere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu