Numai printr-un surâs discret să-ți arăți bucuria minții.
Să nu-ţi manifeşti râsul cu buzele nestrânse, că este o nesocotinţă să
râzi cu zgomot, ci numai printr-un surâs discret să-ți arăți bucuria
minții. Vezi ca nu cumva într-o formă neînsemnată să glumeşti cu tot
dinadinsul, fiindcă nu se cuvine câtuşi de puţin să glumească cel ce-şi
ia zborul spre desăvârşire.
Să fii prunc în răutate şi bărbat matur în gândire. În unele situaţii
să te arăţi bătrân, în altele copil. Amuzarea este proprie pruncului,
iar seriozitatea bărbatului matur. Tristeţea şi seriozitatea prezentă
dau naştere la bucuria veşnică, pe când gluma aduce slăbire sufletului
şi neglijenţă faţă de poruncile lui Dumnezeu. Ea nu poate să mai readucă
în câmpul conştiinţei păcatele şi, dându-le uitării, nu mai îndeamnă la
pocăinţă. Astfel, puţin câte puţin, ne lipsim de toate bunătăţile.
Căinţa inimii nu mai are acces acolo unde râsul şi gluma sunt
necumpătate. Unde însă sunt lacrimi, acolo se aprinde focul duhovnicesc
care luminează tainiţele minţii şi mistuie toate patimile. Atunci,
sufletul arzând de dorinţa cerească, se uneşte cu Hristos prin dragoste
şi, cu toate că trăieşte în cele pământeşti, meditează continuu la cele
cereşti; dispreţuieşte poftele lumeşti şi tinde spre răsplata celor
viitoare; nicio grijă lumească nu-l desparte de Hristos, şi măcar că
prin trup se vede că trăieşte printre oameni, totuşi, întreaga lui
comportare este ţesută din cele cereşti. Moartea de acum fiind pentru el
tot aşa de plăcută ca şi însăşi viaţa, doreşte să se desprindă de
aceasta şi să fie cu Hristos (Filip. 1,21), care, în trup vieţuind a
purtat templul lui Dumnezeu în fiinţa Sa.
Vezi, aşadar, cât de mult bine aduc plânsul şi lacrimile şi ce
primejdii grave pregătesc râsul şi gluma. Cine râde, se desfătează acum,
dar apoi va plânge cu amar; cine, însă, se străduieşte să plângă acum
se va bucura în viitor (Matei V, 4). Mântuitorul nostru a numit fericiţi
pe cei ce plâng, iar despre cei care acum se bucură a spus că vor
plânge în cele din urmă. Pe tine să nu te desfăteze gluma şi râsul
copilăresc, ci textele lecturilor duhovniceşti.
Vorbele deşarte să nu te îndemne la râs, ci fă să crească în tine
virtuţile bărbaţilor desăvârşiţi şi după modelul acelora să-ţi
rânduieşti viaţa şi obiceiurile
.(Sfântul Vasile cel Mare, Învățătură către fiul duhovnicesc, traducere de I. Popa, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 53-55)
doxologia.ro/cuvant-de-folos/evitarea-placerii-desarte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu