Cred că toţi sfinţii s-au pocăit cu bucurie, pentru că numai cine are
nădejde poate să se pocăiască cu adevărat, în înţelesul că cine n-are
nădejde ajunge într-un fel de întristare, de nelucrare, de moleşeală.
Dar cine are nădejde, acela este străbătut de bucurie. Domnul Hristos
le-a spus ucenicilor: „Acestea vi le spun ca bucuria Mea să fie întru
voi şi ca bucuria voastră să fie deplină”.
În Pateric se spune că doi fraţi au plecat din mănăstire şi au făcut
acelaşi păcat. După ce s-au întors, drept canon au fost închişi în
locuri diferite. Când au fost scoşi de acolo, peste un an, unul avea
faţa luminoasă şi veselă, iar celălat avea faţa întunecată. Au fost
întrebaţi ce au gândit în vremea pocăinţei lor. Cel vesel a spus că Îi
mulţumea lui Dumnezeu că n-a rămas în păcatul acela, că vrea să Îi
slujească etc., iar celălat se întreba mereu: Ce-am făcut, Doamne? Cum
am putut face aşa ceva? Apoi, unui părinte i s-a descoperit că Dumnezeu a
primit pocăinţa fiecăruia.
În ce mă priveşte, eu sunt pentru pocăinţa cu bucurie, în care se
părăseşte păcatul şi se lucrează virtutea, cu încrederea că Dumnezeu ne
binecuvântează.
Am fost întrebat odată: „Părinte, ce sfânt s-a pocăit cu bucurie?”. E
foarte greu de ştiut tainele omului. Cred că toţi sfinţii s-au pocăit cu
bucurie, pentru că numai cine are nădejde poate să se pocăiască cu
adevărat, în înţelesul că cine n-are nădejde ajunge într-un fel de
întristare, de nelucrare, de moleşeală. Dar cine are nădejde, acela este
străbătut de bucurie. Domnul Hristos le-a spus ucenicilor: „Acestea vi
le spun ca bucuria Mea să fie întru voi şi ca bucuria voastră să fie
deplină”.
Un părinte de la Mănăstirea Timişeni, Părintele Ioan Negruţiu, i-a spus
unui tânăr un cuvânt care mie mi-a plăcut foarte mult şi pe care aş
vrea să-l cunoaştem cu toţii: „Să ai grijă să nu cazi. Şi dacă cazi, să
ai grijă să cazi cu faţa în sus”.
Asta înseamnă să nu uiţi de Dumnezeu, să nu uiţi de destinaţia ta de
om, să nu uiţi că eşti fiinţă creată pentru Dumnezeu, să nu uiţi că eşti
fiinţă care priveşte în sus (antropos), şi să nu uiţi că eşti
modelabil, să nu uiţi de Dumnezeu, pentru că toate sunt prin Dumnezeu.
(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 110)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu