Lucrările Congresului Internaţional de Teologie „Receptarea operei
părintelui Dumitru Stăniloae astăzi“ au continuat ieri, 4 octombrie 2013, cu
alte patru sesiuni în Sala „Conventus“ a Palatului Patriarhiei. Fiecare
sesiune a cuprins o secţiune dedicată dezbaterilor în cadrul cărora
participanţii au avut posibilitatea să solicite completări sau să
nuanţeze informaţiile din prelegerile susţinute.
În a doua zi a congresului dedicat comemorării părintelui profesor
Dumitru Stăniloae, lucrările sesiunii a V-a au fost moderate de pr.
prof. dr. Dumitru Megheşan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din
Oradea. Primul referenţiar al sesiunii a fost părintele Marc-Antoine
Costa de Beauregard, Parohia Louveciennes, Mitropolia Ortodoxă Română a
Europei Occidentale şi Meridionale, care a susţinut comunicarea
„Hristos, supremul Ipostas dintre ipostasurile create, la părintele
Stăniloae“, temă de mare actualitate în ceea ce priveşte antropologia,
mai ales în Franţa, care cunoaşte o profundă criză spirituală. „Faptul
că, prin unirea ipostatică, Cuvântul S-a făcut Ipostasul suprem al
ipostasurilor create, după cum ne arată părintele Dumitru Stăniloae,
este de cea mai mare importanţă pentru istoria umanităţii; de o
importanţă covârşitoare pentru vremea noastră dacă ştim să înfăţişăm, pe
acest temei, viaţa în Hristos ca fiind calea supremei împliniri pentru
persoana creată, viaţa creştină ca fiind tot ce poate fi mai umanizant
pentru fiinţa umană. Mărturia părintelui Dumitru îi întăreşte pe
creştinii zilelor noastre, oferindu-le, pentru cateheză, pentru
pastoraţie şi pentru misiune la cei care încă nu cred, elementele unei
propovăduiri pozitive, constructive şi convingătoare. Pentru aceasta,
aducem slavă lui Dumnezeu Care a dăruit asemenea harismă profetică
robului Său, părintele Dumitru Stăniloae de fericită pomenire“, a spus
părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard.
În continuare, prof. dr. Sergey Chiursanov, de la Facultatea de
Teologie Ortodoxă din Moscova, a accentuat direcţiile principale ale
antropologiei teologice ortodoxe contemporane, dezvoltată de părintele
Dumitru Stăniloae în contextul identificării consecinţelor cunoaşterii
creştine trinitare a lui Dumnezeu. Pr. prof. dr. Adrian Niculcea, de la
Facultatea de Teologie Ortodoxă din Constanţa, a evidenţiat o altă temă
actuală din vasta operă teologică a părintelui Dumitru Stăniloae, şi
anume natura persoanei umane. „Deschis faţă de unele curente ale
filosofiei timpului său, părintele Stăniloae a încercat să utilizeze în
beneficiul teologiei ortodoxe şi filosofia personalismului, larg
răspândită mai ales în America începutului de secol XX. Părintele
Stăniloae a preluat astfel ideea că Dumnezeu este prima şi cea mai
înaltă manifestare a ideii de persoană, dar şi pe aceea că persoana
umană este realitatea ontologică fundamentală a lumii noastre. Acelaşi
lucru avea să facă mai târziu şi filosoful grec Christos Yannaras pentru
gândirea teologică greacă, încercând să valorizeze pentru viziunea
ortodoxă modernă ideea de persoană. Spre deosebire de filosoful grec şi
de mulţi alţii, care au adoptat această perspectivă, părintele Stăniloae
a refuzat modul în care înţelege filosofia modernă ideea de persoană
preferând vechea viziune patristică. Persoana umană este acea prismă
fundamentală prin intermediul căreia cunoaştem şi valorizăm atât lumea
în mijlocul căreia trăim, cât şi pe Însuşi Dumnezeu ca temei al
acesteia. Prin prisma persoanei noastre nu cunoaştem însă lucrurile aşa
cum ne apar ele nouă, marcate de categoriile finite ale aparatului
nostru cognitiv, cum susţine filosofia modernă, ci, progresiv, le
cunoaştem aşa cum le-a gândit Dumnezeu Însuşi din veşnicie, adică prin
prisma «categoriilor eternităţii»; le cunoaştem în temeiurile lor
necreate. Dacă în limitele cunoaşterii raţionale, ştiinţifice, aflăm
«cum» funcţionează lucrurile care alcătuiesc lumea noastră şi lumea
însăşi în ansamblul ei, în limitele cunoaşterii teologice aflăm «de ce»
există ele aşa şi nu altfel, aflăm adică sensul pentru care ele există
şi putem să dăm răspuns celebrei întrebări a multora din filosofii
moderni, printre care şi Heidegger însuşi, «De ce există mai degrabă
ceva decât nimic?»“, a concluzionat părintele Adrian Niculcea.
„Adevărul filocalic creionează în manieră corectă taina persoanei umane în comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii“
Părintele lect. dr. Gheorghe Holbea, prodecanul Facultăţii de Teologie
Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, a reliefat implicaţiile
apariţiei Filocaliei româneşti pentru teologia şi viaţa bisericească,
„veritabil far de lumină într-un context dominat de întuneric şi beznă“.
„Originile neo-sintezei patristice din secolul XX sunt înfipte în solul
Filocaliei din care au rodit treptat direcţiile noi şi creatoare ale
teologilor ortodocşi în demersul lor de redobândire a «cugetului
patristic». Actualitatea şi eficienţa Filocaliei româneşti constau, pe
de o parte, în faptul că reprezintă una dintre cele mai importante surse
ale renaşterii patristice din secolul XX, iar, pe de altă parte, în
faptul că Filocalia este o voce profetică pentru omul bântuit de
ideologiile totalitare, oferind viziunea autentică asupra a ceea ce
reprezintă persoana umană şi dând mărturie creştină în vremi de
dezorientare şi haos antropologic.
În societatea postmodernă, confruntată cu fenomene ca secularizarea şi
globalizarea, violenţa sub toate formele şi aspectele ei, cu
individualismul ca o cultivare exagerată a sinelui, cu progresul tehnic
şi cel ştiinţific ce au transformat omul în maşină şi numeroase alte
forme degradante ce atentează la taina persoanei, la demnitatea şi
valoarea unică a acesteia, adevărul filocalic creionează în manieră
corectă taina persoanei umane în comuniunea cu Dumnezeu şi cu semenii“, a
subliniat părintele Gheorghe Holbea.
Pr. prof. univ. dr. Ioan Tulcan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă
din Arad, a surprins particularităţi din viziunea părintelui Dumitru
Stăniloae cu privire la teologie şi teologi şi a arătat modul receptării
operei sale în teologia românească. „La 20 de ani de la trecerea la
viaţa veşnică a părintelui Dumitru Stăniloae, teologia ortodoxă
românească trebuie să facă un pas mai departe în ceea ce priveşte
cunoaşterea, aprofundarea, evaluarea şi receptarea teologiei sale,
pentru ca teologia noastră de astăzi să poată avea în permanenţă un
înainte-mergător de asemenea anvergură care s-o inspire, s-o încurajeze,
s-o motiveze pentru a rămâne mereu vie, proaspătă şi creatoare, după
cum ne îndemna însuşi părintele Stăniloae“, a spus părintele Ioan
Tulcan.
Ultimul referenţiar al sesiunii a V-a a fost publicistul Costion
Nicolescu care a semnalat atât modul receptării părintelui Dumitru
Stăniloae în cultura laică, cât şi felul în care prezenţa părintelui a
influenţat pe cei care l-au cunoscut.
„Părintele Stăniloae a definit şi înnoit teologia ortodoxă“
A şasea sesiune a Congresului Internaţional de Teologie „Receptarea
operei părintelui Dumitru Stăniloae astăzi“ a fost moderată de pr. prof.
dr. Viorel Ioniţă, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din
Bucureşti.
Sesiunea a fost deschisă de părintele profesor Valer Bel de la
Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, care a susţinut
prelegerea intitulată „Teologia mărturisitoare a părintelui Dumitru
Stăniloae şi receptarea ei în teologia academică românească“. „Părintele
Dumitru Stăniloae s-a străduit să definească identitatea teologiei
ortodoxe, a definit şi înnoit teologia ortodoxă, întrucât a exprimat, în
categoriile filosofiei personaliste şi existenţiale, cea mai bună
tradiţie patristică în contextul marilor transformări care au marcat
secolul XX şi a devenit prin aceasta un «clasic» al teologiei ortodoxe.
Opera sa este o sinteză neopatristică creatoare, în care dogmele
credinţei, viaţa liturgică şi experienţa mistică a Bisericii se
întrepătrund şi se evidenţiază reciproc. În ea se vede o dinamică vie a
sintezelor rezultate din adâncirea marilor teme ale credinţei şi vieţii
Bisericii, în dialog cu nevoile misionare contemporane“, a subliniat pr.
prof. univ. dr. Valer Bel.
În continuare părintele profesor Sterea Tache de la Facultatea de
Teologie Ortodoxă din Bucureşti a vorbit auditoriului despre
„Contribuţia cosmologică şi antropologică a părintelui Dumitru
Stăniloae. Receptarea lor în Teologia românească“. „Cosmologia şi
antropologia părintelui Dumitru Stăniloae sunt concepute şi dezvoltate
în contextul relaţiei Dumnezeu - om - creaţie. În argumentarea sa
teologică el porneşte de la ideea că atât lumea nevăzută, cât şi cea
văzută arată existenţa unui Dumnezeu bun, liber şi conştient. Structura
logică a Treimii este asociată cu bunătatea, iar aceasta nu poate fi
separată de libertate, în sensul că Dumnezeu creează atunci când vrea şi
cum vrea. Astfel, Treimea explică atât existenţa generală a lumii, cât
şi faptul că aceasta nu se poate confunda cu El“, a spus pr. prof. univ.
dr. Sterea Tache. Părintele profesor a mai arătat că raţionalitatea
creaţiei ocupă un loc important în gândirea părintelui Dumitru
Stăniloae, iar atât omul, cât şi celelalte segmente ale creaţiei îşi au
raţiunile lor eterne în Logosul divin sau în Raţiunea supremă.
O teologie cu deschideri consistente în domeniul apologeticii
Conf. dr. Adrian Lemeni, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din
Bucureşti, a vorbit despre contribuţiile apologetice ale teologiei
părintelui Dumitru Stăniloae şi relevanţa acestora în contextul actual.
El a arătat că părintele Dumitru Stăniloae se angajează în continuitate
cu duhul marilor Sfinţi Părinţi ai Bisericii, realizând o deschidere
remarcabilă în teologia secolului XX. De asemenea, a subliniat faptul că
părintele Dumitru Stăniloae prezintă apologia ca o mărturie şi o
mărturisire a Ortodoxiei în contextul specific al lumii contemporane:
„Părintele Stăniloae operează deschideri consistente în domeniul
apologeticii, intuind necesitatea dezvoltării unei atitudini apologetice
ancorate în identitatea specifică a Tradiţiei duhovniceşti şi eclesiale
a Ortodoxiei. În această perspectivă, apologetica ortodoxă este chemată
să depăşească înţelegerea restrictivă şi uneori unilaterală prin care
apologetica era redusă la o prezentare şi contextualizare a argumentelor
raţionale pentru dovedirea existenţei lui Dumnezeu“.
Părintele prof. dr. Dumitru Megheşan de la Facultatea de Teologie
Ortodoxă din Oradea a vorbit despre importanţa eshatologiei în opera
părintelui Dumitru Stăniloae şi modul în care aceasta a fost receptată
în teologia românească. Părintele profesor a remarcat faptul că
„eshatologia nu rămâne doar o temă sau un capitol de la sfârşitul
dogmaticii, fără a avea legătură cu celelalte teme, ci ea este readusă
şi făcută prezentă în tot cuprinsul teologiei, deoarece teologia
părintelui Stăniloae are o dimensiune profetic-eshatologică“. În ceea ce
priveşte receptarea eshatologiei părintelui Dumitru Stăniloae de către
teologii români şi străini, părintele profesor Dumitru Megheşan a
subliniat falptul că „lumea, în concepţia părintelui Stăniloae, este
văzută ca un dar al lui Dumnezeu, «spaţiu de eternizare a umanului» sau
«atelier eshatologic» în care se realizează experierea anticipată a
Împărăţiei lui Dumnezeu prezentă în creaţie, precum şi pregustarea
bunătăţilor viitoare, ca arvună pentru cele ce vor urma“.
Cea de-a cincea prelegere a sesiunii a şasea a aparţinut părintelui
prof. dr. Vasile Stanciu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din
Cluj-Napoca. Părintele profesor a prezentat referatul intitulat
„Teologia muzicii bisericeşti în opera părintelui Dumitru Stăniloae“,
evidenţiind felul în care părintele Stăniloae a receptat aceste
realităţi din viaţa liturgică şi le-a transpus într-o cheie a teologiei.
„Părintele Dumitru Stăniloae a scris despre muzica bisericească şi a
arătat valoarea muzicii prin vocea umană ca dar al lui Dumnezeu. Vocea
este instrumentul cu ajutorul căruia comunicăm idei şi sentimente,
trăiri afective de profundă intensitate. De aceea, părintele Stăniloae
spune: «Cântarea adresată lui Dumnezeu nu se dispensează de cuvinte,
însă prin mlădierea lor afectivă, adică prin îmbrăcarea lor în sunete
muzicale, descoperă şi trăiesc sensurile mai adânci şi mai iubitoare ale
lucrării lui Dumnezeu». Părintele Stăniloae a arătat că muzica
liturgică întăreşte comuniunea dintre noi, arătând prin aceasta forţa
extraordinară pe care muzica în sine o poate conferi cuvintelor“.
La final, pr. prof. Vadim Bogoslovski de la Academia Teologică din
Sankt Petersburg a prezentat prelegerea intitulată „Cuvânt despre afazie
cu ocazia împlinirii a 110 ani de la naşterea părintelui Dumitru
Stăniloae“. Acesta a făcut referire la actul rostirii prin care
subiectivitatea umană încearcă să se manifeste. „Părintele Dumitru
Stăniloae a găsit în şcolile teologice o teologie care se aşternea la
picioarele discursului ştiinţific, în mod special al celui pozitivist.
Trebuie să-i aducem omagiul nostru părintelui Dumitru Stăniloae, care a
avut curajul să recunoască deficienţele discursului de atunci, legat de
Dumnezeu şi care a făcut un drum lung în căutarea cuvintelor potrivite
pentru a-L preaslăvi pe El“.
Sesiunea a VII-a a fost moderată de pr. prof. dr. Ioan Tulcan, iar
referenţiari au fost: prof. dr. Daniel Munteanu de la Facultatea de
Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Valahia din Târgovişte -
„Influenţa teologiei părintelui Dumitru Stăniloae asupra teologiei
trinitare şi ecologice a lui Jürgen Moltmann“; pr. lect. dr. Sorin
Şelaru de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti -
„Contribuţia părintelui Stăniloae la dialogul oficial dintre Biserica
Ortodoxă Română şi Biserica Romano-Catolică“; pr. prof. univ. dr.
Constantin Pătuleanu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti
- „Contribuţia părintelui Stăniloae la dialogul oficial dintre Biserica
Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania“; pr. prof. dr.
Aurel Pavel de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna“ din
Sibiu - „Părintele Stăniloae - principii teologice şi misionare pentru
dialogul intercreştin“. În cadrul acestei sesiuni a fost prezentată de
către pr. prof. dr. Viorel Ioniţă comunicarea profesorului em. dr.
Jürgen Moltmann - „Părintele Dumitru Stăniloae în context ecumenic“.
Ultima sesiune, cea de-a VIII-a, a fost moderată de pr. prof. dr.
Ştefan Buchiu, iar referenţiari au fost: prof. dr. Cristinel Ioja de la
Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad - „Părintele Stăniloae,
creaţie şi restaurare în teologia ortodoxă. Receptarea gândirii sale în
areopagul culturii române contemporane“; pr. conf. dr. Gheorghe Zamfir
de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova - „Eclesiologia
părintelui Dumitru Stăniloae şi receptarea ei în teologia academică“, şi
pr. conf. univ. dr. Nicolae Moşoiu de la Facultatea de Teologie
Ortodoxă „Andrei Şaguna“ din Sibiu - „Forma Bisericii, perspectiva
mistică a părintelui Stăniloae asupra eclesiologiei şi importanţa
receptării acesteia în contextul actual“. (Ioan Buşagă, Ştefan Sfarghie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu