Din punct de vedere creştin, nu este cu putinţă să se conceapă nici iubire fără adevăr, nici adevăr fără iubire.
Din punct de vedere creştin, nu este cu putinţă să se conceapă nici
iubire fără adevăr, nici adevăr fără iubire. Când iubeşti fără să te
intereseze adevărul, nu iubeşti cu adevărat. Această „iubire” poate fi
politeţe, diplomaţie, ataşament sentimental şi orice altceva vrei, însă
iubire, iubirea lui Hristos nu este. Iar atunci când deţii adevărul şi
nu iubeşti, nu trăieşti în adevăr. Este cu putinţă să ai cunoştinţe
înalte despre adevăr, este cu putinţă să crezi în cutare sau în cutare
dogmă dreaptă, dar în felul acesta nu te deosebeşti cu nimic de diavoli.
Căci „şi diavolii cred şi se cutremură” (Iac. 2, 19), dar nu se
mântuiesc! Adevăratul credincios, care urmează Domnului în toate, îi
iubeşte pe toţi, şi pe neortodocşi şi pe cei de alte religii şi pe atei
şi pe hulitorii şi prigonitorii Lui. Tocmai pentru că îi iubeşte pe
aceştia are „mâhnire multă şi neîncetată durere în inimă” (Rom. 9, 2),
deoarece toţi aceştia sunt departe de adevărul mântuitor. „Creştinul”
fără dragoste este „aramă sunătoare şi chimval răsunător” (I Cor. 13,
1)
.(Arhimandrit Epifanie Theodoropulos, Cele două extreme: ecumenismul și stilismul, traducere din limba greacă de Ieroschim. Ștefan Nuțescu și Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Evanghelismos, București, 2006, p. 59)
doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/adevarul-iubirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu