Un creştin adevărat şi corect, dacă ar şti că şi în Rai unde va merge
va avea iarăşi parte de chinuri şi de mucenicii, tot va dori să meargă
acolo.
Cel care se va învrednici să fie chemat la mucenicie, trebuie să aibă
multă smerenie şi să iubească mult pe Hristos. Căci dacă va înainta în
mod egoist spre mucenicie, îl va părăsi harul. Vă aduceţi aminte de
Saprichie (Vezi „Vieţile Sfinţilor”, luna februarie, ziua 9), care a
ajuns până la mucenicie şi totuşi s-a lepădat de Hristos? „De ce m-aţi
adus aici?", a spus el călăilor. „Bine, dar nu eşti creştin?", l-au
întrebat aceia. „Nu", a răspuns el. Şi mai era şi preot. Gândul îmi
spune că s-a dus să mucenicească în mod egoist, iar nu cu smerenie. Nu
s-a dus la mucenicie pentru credinţa sa, pentru dragostea lui Hristos,
şi de aceea l-a părăsit harul. Pentru că atunci când cineva se mişcă în
mod egoist, nu primeşte harul lui Dumnezeu şi este firesc ca atunci când
vine o greutate să se lepede de Hristos.
- Părinte, de multe ori spunem că Dumnezeu va da putere în ceasurile grele.
- Dumnezeu va da putere unui om smerit, care are inimă curată, care are
intenţie bună. Dacă Dumnezeu va vedea cu adevărat intenţie bună,
smerenie, va da multă putere. Adică va depinde de intenţia omului ca să
primească putere de la Dumnezeu.
- Părinte, aţi spus că omul trebuie să aibă smerenie şi intenţie bună. Se poate să aibă mândrie şi intenţie bună?
- Atunci când spunem smerenie, înţelegem să aibă smerenie cel puţin în
acest subiect al muceniciei. Se poate să aibă mândrie, dar atunci să se
smerească şi să spună: „Dumnezeule, sunt mândru, acum însă dă-mi
puţină putere să mărturisesc pentru dragostea Ta şi să-mi ispăşesc
păcatele mele". Aşadar, dacă are dispoziţie smerită şi merge la
mucenicie cu pocăinţă, atunci Dumnezeu dă mult har. Adică să nu meargă
cu dispoziţie mândră, cu gândul că va deveni mucenic şi că i se vor
scrie după aceea sinaxarul şi slujba, şi-i vor face icoană cu aureolă.
Mi-a spus cineva: „Părinte, fă rugăciune să ajung până la al cincilea
cer". „Bine", îi spun, „Sfântul Apostol Pavel a ajuns până la al treilea
Cer (II Cor. 12,2.) şi tu ceri să ajungi la al cincilea?" „Dar de ce",
îmi spune, „nu scrie să cerem «darurile cele mai bune»"? (I Cor.
12,31) Auzi vorbă? Deci dacă merge cineva la mucenicie cu gândul că va
avea slavă în Rai, mai bine să nu se gândească să mucenicească. Un
creştin adevărat şi corect, dacă ar şti că şi în Rai undeva merge va
avea iarăşi parte de chinuri şi de mucenicii, tot va dori să meargă
acolo. Nu trebuie să ne gândim că dacă suferim ceva aici pe pământ vom
fi mai bine acolo în Cer. Să nu procedăm aşa, negustoreşte. Noi Îl vrem
pe Hristos. Să existe mucenicie, să mărturisim în fiecare zi, să ne
bată în fiecare zi şi de două şi de trei ori pe zi. Nu trebuie să ne
preocupe aceasta. Singurul lucru ce trebuie să ne preocupe este să fim
cu Hristos.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 255-257)
doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/mucenicie-smerenie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu