Treptat, pe măsură ce luptăm, taina lui Hristos ni se va
descoperi, dacă ne predăm în întregime ascultării de poruncile Sale. Va
veni clipa când inima şi mintea vor fi atât de copleşite de vederea
sfinţeniei şi smereniei infinite a lui Hristos-Dumnezeu, că întreaga
noastră fiinţă se va ridica într-un elan de iubire către Dumnezeu.
Hristos a fost osândit din toate părţile: de către
Imperiul Roman în zelul acestuia pentru legalitate şi ordine; de
Biserica Vechiului Testament, întemeiată pe Legea lui Moise, primită pe
Muntele Sinai; de mulţimea care primise atât de mult bine din mâinile
Sale. Ucenicii s-au risipit, Hristos a fost lăsat singur, condamnat şi
pe cale de a Se pogorî la cei ce şedeau în întunericului iadului.
Hristos e o minune ce întrece înţelegerea.
Este revelarea atotdesăvârşită a lui Dumnezeu. E de asemenea arătarea
atotdesăvârşită a omului.
Fiecare dintre noi va fi adus cândva la hotarul
nevăzut dintre timp şi veşnicie. Ajungând la acest hotar spiritual, va
trebui să ne hotărâm viitorul în lumea ce se află înaintea noastră, şi
să ne hotărâm dacă suntem sau nu împreună cu Hristos, întru asemănarea
Lui, sau să ne depărtăm de El. Odată făcută pentru vecie, alegerea – de a
ne identifica cu Hristos sau de a-L refuza –, prin voinţa noastră
liberă, timpul nu va mai funcţiona pentru noi.
Până în acea clipă a deciziei însă, cât timp suntem
încă în această viaţă, vom şovăi în autodeterminarea noastră, ezitând
dacă să împlinim poruncile sau să dăm frâu liber patimilor. Treptat, pe
măsură ce luptăm, taina lui Hristos ni se va descoperi, dacă ne predăm
în întregime ascultării de poruncile Sale. Va veni clipa când inima şi
mintea vor fi atât de copleşite de vederea sfinţeniei şi smereniei
infinite a lui Hristos-Dumnezeu, că întreaga noastră fiinţă se va ridica
într-un elan de iubire către Dumnezeu.
(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea – experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, pp. 110-111)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu