Dumnezeu, dacă a creat lumea aceasta, vrea să fie milostiv faţă
de lume şi s-o întărească, dar contribuim şi noi la întărirea lumii cu
rugăciunea pe care o facem, rugăciunea fiind nu numai un mijloc de
îmbunătăţire personală, ci şi un mijloc de îmbunătăţire a societăţii în
care trăim.
Sfântul Marcu Ascetul spune: „Când îţi aduci aminte de Dumnezeu, înmulţeşte rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita, Domnul să-şi aducă aminte de tine”. Îi tare fain!
M-am gândit de multe ori la cuvântul acesta şi fac o legătură între el
şi ceea ce-mi spunea mama când mergeam la şcoală departe de casă: „Nu-ţi
uita de Dumnezeu, nu-ţi uita de rugăciune”. Parcă ar fi fost un cuvânt
din Filocalie.
În Scara Sfântului Ioan Scărarul se spune: „Rugăciunea este întărirea lumii”, deci oamenii care se roagă susţin lumea aceasta, într-un fel.
Ei Îl fac pe Dumnezeu milostiv faţă de lumea aceasta. Sigur că
Dumnezeu, dacă a creat lumea aceasta, vrea să fie milostiv faţă de lume
şi s-o întărească, dar contribuim şi noi la întărirea lumii cu
rugăciunea pe care o facem, rugăciunea fiind nu numai un mijloc de
îmbunătăţire personală, ci şi un mijloc de îmbunătăţire a societăţii în
care trăim.
Rugăciunea are foarte mare importanţă pentru lume în general, ca şi
pentru persoanele singuratice, în special; pentru cei sănătoşi şi în
bună stare, ca şi pentru cei bolnavi şi în suferinţă. Numai că nu
trebuie să rămânem doar la rugăciune, atunci când e nevoie de mai mult
decât de rugăciune.
(Arhimandrit Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 123-124)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu