Lumina cea necreată nu este mai prejos de raţiune, ci mult mai
presus de ea. Apostolii nu erau inferiori filozofilor, ci superiori lor,
fiindcă primiseră adevărul prin Descoperirea lui Dumnezeu şi nu prin
raţiunea proprie. Dacă ar fi fost altfel, atunci filozofii ar fi fost în
stare să afle adevărul despre Dumnezeu şi mântuirea omului, iar Hristos
nu ar mai fi trebuit să se întrupeze. Însă s-a întâmplat exact invers.
Sfântul Grigorie nu are o învăţătură specială şi diferită de cea a
Sfântului Isaac Sirul; vorbind însă despre cunoaşterea lui Dumnezeu, el
înţelege în primul rând cunoaşterea duhovnicească, adică cea întemeiată
pe vederea dumnezeiască (theoria). Motivul pentru care Sfântul
Grigorie s-a ocupat de subiectul cunoaşterii a fost Varlaam. Varlaam
adoptase învăţătura apuseană despre cunoaşterea lui Dumnezeu. El pretindea că cunoaşterea lui Dumnezeu este un proces raţional, roadă
cunoştinţelor raţionale despre Dumnezeu, produsul filozofiei. De aceea
învăţa că cei care dobândeau cunoaşterea lui Dumnezeu erau, mai presus
de toţi, filozofii. Comparînd filozofii cu apostolii şi
cu proorocii, Varlaam spunea că cei dintîi sunt superiori celor din
urmă. Comparînd filozofia cu vederea Luminii celei necreate, afirma că
filozofia este superioară vederii lui Dumnezeu. Căci, după cum susţinea
el, vederea lui Dumnezeu este o vedere din afară, pe cînd filozofia este
un proces lăuntric, adică fructul raţiunii care ne-a fost dată de
Dumnezeu. Este aici o mare primejdie ca teologia ortodoxă să fie
secularizată. Biserica a vorbit atunci prin marele său Părinte, Sfântul
Grigorie Palama. Sfântul Grigorie avea experienţă duhovnicească
nemijlocită şi deci a vorbit în cunoştinţă de cauză despre aceste
subiecte. El a spus că lumina cea necreată nu este mai
prejos de raţiune, ci mult mai presus de ea. Apostolii nu erau inferiori
filozofilor, ci superiori lor, fiindcă primiseră adevărul prin
Descoperirea lui Dumnezeu şi nu prin raţiunea proprie. Dacă ar fi fost
altfel, atunci filozofii ar fi fost în stare să afle adevărul despre
Dumnezeu şi mântuirea omului, iar Hristos nu ar mai fi trebuit să se
întrupeze. Însă s-a întâmplat exact invers.
(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Boala şi tămăduirea sufletului în tardiţia ortodoxă, Editura Sofia, p.65-66)
doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/cunoasterea-dupa-sfantul-grigorie-palama
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu