De câte ori vei vedea la creaturi vreun lucru plăcut, atrăgător,
nu te opri aici, ci treci cu gândul la Dumnezeu şi zi: „O, Dumnezeul
meu, dacă făpturile Tale sunt aşa de frumoase, veselitoare şi plăcute,
cu cât mai frumos, veselitor, şi prea dulce eşti Tu, Ziditorul tuturor
acestor lucruri”.
Ia seama că toată plăcuta podoabă ce se vede dinafară este numai a
nevăzutului şi prea frumosului Duh. Dintr-însul provine acea frumuseţe.
Bucură-te şi zi cu voioşie: „Iată râurile necreatului Izvor!” Iată
picăturile infinitului Ocean de bunătate! Cât mă bucur în adâncul inimii
mele, gândind la veşnica si nemărginita frumuseţe a Ziditorului meu,
începutul şi cauza oricărei frumuseţi create! O, cât mă îndulcesc
cugetând la negrăita, tainica şi prea frumoasa podoabă a lui Dumnezeu,
originea oricărei frumuseţi"! Iar când vei auzi vreun glas dulce,
armonios, plăcut, ori cântări frumoase, întoarce-ţi mintea la Dumnezeu,
şi zi: „O, Armonia armoniilor, Doamne! Cât mă bucură nemărginitele tale
Desăvârşiri, fiindcă toate împreună Îţi ridică, la fel ca într-o
cântare, armonia supracerească, şi fiind unite cu îngerii în Ceruri şi
cu toate creaturile, fac o mare simfonie. Doamne, când auzi în inima mea
glasul Tău cel dulce, să-mi zici: „Pacea mea dau ţie; Pacea patimilor;
fiindcă glasul Tău este dulce, după Cântarea Cântărilor” (2, 14).
Când miroşi vreo floare, treci de la mirosul plăcut dinafară la
Mireasma negrăită a Sfântului Duh şi zi: „Iată miresmele florii
binemirositoare şi ale nesecatului Mir, revărsat peste toate făpturile
lui, după Cântarea Cântărilor: „Eu sunt o floare a câmpului şi un crin
al văilor” (2, 1), ori „Numele Tău este mir vărsat” (1, 3). Iată
revărsarea mirosului ales, care suflă puterea lui dumnezeiască, de la
îngerii de sus, foarte curaţi, până la cele mai mici creaturi, cum zice
Dionisie Areopagitul (Ierarhia bisericească, capitolul 4).
Despre această bună mirosire a zis Isaac fiului său Iacov: „Mirosul
fiului meu este ca un miros de ţarină plină, blagoslovită de Domnul”
(Facerea 27, 27).
Când mănânci ori bei, gândeşte că Dumnezeu dă gustul tuturor bucatelor.
Numai într-Însul să te îndulceşti si să zici: „Bucură-te sufletul meu,
că după cum fără Dumnezeul tău nu găseşti odihnă, tot astfel fără El
nu-i nici o dulceaţă ori gust. De aceea numai într-Însul poţi să te
îndulceşti de orice lucru”. Tot astfel te îndeamnă şi David: „Gustaţi şi
vedeţi că bun este Domnul” (Psalmi 33,8); iar Solomon te asigură cu
desăvârşire, zicând: „Fructul lui era dulce în gura mea” (Cântarea
Cântărilor 2, 3).
Iar când vei pune mâna a face ceva, socoteşte că prima cauză a acelui
lucru este Dumnezeu şi că tu nu eşti altceva decât un viu instrument al
Lui. Înalţă-ţi gândul la El şi zi: „Cât de mare bucurie simt, Preaînalte
Dumnezeule al tuturor! Fiindcă fără Tine nu pot face nici un lucru, ci
Tu eşti primul şi principalul autor al oricărui lucru”.
Iar când vezi la alţii bunătate, înţelepciune, dreptate şi alte
virtuţi, desparte cu mintea ta între ele şi zi Dumnezeului tău: „O, prea
bogat Tezaur al virtuţilor, mare-i bucuria mea! Căci de la Tine şi prin
Tine vine tot binele şi fiindcă orice bine, comparat cu Dumnezeiasca Ta
desăvârşire, nu înseamnă nimic. Îţi mulţumesc Dumnezeule pentru aceasta
şi pentru orice bine făcut aproapelui meu. Adu-Ți aminte, Doamne, de
sărăcia mea şi de marea trebuinţă ce am pentru fapta bună”.
Şi în general vorbind, de câte ori vei vedea la creaturi vreun lucru
plăcut, atrăgător, nu te opri aici, ci treci cu gândul la Dumnezeu şi
zi: „O, Dumnezeul meu, dacă făpturile Tale sunt aşa de frumoase,
veselitoare şi plăcute, cu cât mai frumos, veselitor, şi prea dulce eşti
Tu, Ziditorul tuturor acestor lucruri”.
(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 70-72)
doxologia.ro/cuvant-de-folos/sa-vedem-toate-amprenta-lui-dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu