NEPATIMIREA ( I )

Purificarea de patimi, dobandirea starii de curatie de orice patima, de eliberare, adica a starii de nepatimire, nu se poate obtine realizand o stare neutra a sufletului, ci inlocuind patimile cu virtutile. Nepatimirea este culmea spre care duce tot efortul nevointelor si treptele tuturor virtutilor, daca intreaga asceza are ca scop direct purificarea trupului si a sufletului de patimi.

Nepatimirea nu este o stare negativa , caci absenta raului nu poate fi socotita o stare negativa. Cel ce a atins nepatimirea nu mai pacatuieste usor nici cu fapta, nici cu gandul si nici mania si pofta nu i se mai misca usor spre pacat. Acela a stins aproape cu totul patimile din facultatile sufletesti ale maniei si poftei si nu mai poate fi starnit usor nici de lucruri, nici de gandurile sau amintirile faptelor pacatoase. N-am putea spune ca patimile au devenit pentru el o imposibilitate ontologica, asa ca pentru Dumnezeu. Dar ele sunt pentru el aproape o imposibilitate morala, asa cum, de pilda, pe un om care zeci de ani s-a ferit de furat iti este imposibil sa ti-l inchipui dedandu-se la o asemenea fapta.

NEPATIMIREA ESTE O STARE DE PACE A SUFLETULUI.

Pr. D. Staniloae