I. B. 1

Inceputul bun   este un inceput fara sfarsit.

Comentariul 1

Primul inteles al expresiei "fara sfarsit" se refera la realitatea vesniciei in care intra crestinul inca de la botez , chiar daca este vorba de botezul pruncilor, pentru ca indeferent de existenta credintei la cel botezat, Sfanta Taina a Botezului, acorda unele din darurile sale indiferent daca va folosi sau nu omul acele daruri, si aceasta in primul rand pentru ca initiativa este a lui Hristos, a carui jertfa are putere sa salveze intreaga umanitate , putere pe care a dat-o Bisericii vazute, cea luptatoare, prin Sfintele Taine, iar in al doilea rand pentru ca intreaga umanitate a primit revelatia ca in urma jertfei Fiului lui Dumnezeu, s-a putut arata ca  toti vor invia, indeferent daca sunt botezati sau nu, potrivit planului din vesnicie al Bunului Dumnezeu, dar trebuia ca inainte de anuntarea acestei realitati sa fie intarit dreptul la pocainta al tuturor oamenilor, bazat pe iertarea pacatelor prin puterea sangelui Sau , oferit drept pret de rascumparare a intregii creatii pe cruce.Deci toti vor trai vesnic, dar vesnicia sufletelor mantuire este spre fericire, iar vesnicia sufletelor care nu se pocaiesc de pacatele lor este spre mustrarile propriei constiinte, resimtite ca niste chinuri mistuitoare.

Comentariul 2

Al doilea inteles al expresiei "fara sfarsit" se refera la faptul ca, desi omul va muri, se schimba intelesul mortii, din sfarsit definitiv , cum era inteles inainte de Hristos, in somn al sufletului pana la un timp, in sensul lipsei unor posibilitati de cunoastere pana la invierea de obste, cand se intra in vesnicia fericita, fara a mai trece prin nici o moarte fata de pacat., pentru ca pacat nu mai poate fi, in cer, in apropierea lui Dumnezeu.

Pe de alta parte moartea, asa numita intaia moarte, nici nu mai are putere asupra celui botezat, daca acesta a pus in lucrare credinta dupa Botez, pentru ca Taina Botezului este considerata moarte a sufletului fata de pacat, aceea cu care era dator omul prin pacatul stramosesc si celelalte pacate adaugate de fiecare, si moartea trupului fizic este inteleasa ca jertfa de bunavoie pentru a primi slava pe care ne-a castigat-o Domnul Hristos. Deci Viata vesnica pe care o incepem dupa botez, cand punem in lucrare credinta , nu mai trece prin  sfarsitul ei niciodata, ci doar adoarme sufletul o vreme, iar trupul , desi trece prin moartea fizica, intr-un fel definitiva, pentru ca pierde forma si continutul material actual, si inviaza ca trup de slava, adica de lumina, aceasta este considerata jertfa, daruire de buna voie a formei actuale, care ne impedica sa ne apropiem de Dumnezeu care este numai Duh, pentru a ne uni apoi in vesnicie cu plinatatea bucuriei asemenea cu Hristos care sta de-a dreapta Tatalui.