inceputul bun este o apropiere de Dumnezeu.
Comentariul 1
Cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca EL ESTE si ca rasplateste pe cel ce IL cauta.
Comentariul 2
Apropierea este una paradoxala, adica in inima noastra, ceea ce inseamna ca nu se poate o apropiere mai mare, deja fiindu-ne interior, nu ne apropiem in exterior, nici in exteriorul trupului, nici in exteriorul sufletului, ci in interiorul lor, dar paradoxul este ca totusi TREBUIE o apropiere, care de fapt este un alt fel de cautare, pentru ca Dumnezeu are o prezenta tainica in noi, nu stim in sensul ca nu "simtim" UNDE ESTE, nici cu "noile simturi duhovnicesti" , adica auzul credintei, vazul credintei.
Comentariul 3
Dar paradoxul este mult mai amplu, pentru ca mai intai, de la Botez, si simultan, de la intrarea noastra in BISERICA inteleasa ca Trupul lui Hristos, NOI SUNTEM INTERIORI LUI HRISTOS. Si atunci cum sa ne mai apropiem de EL in acest sens? Suntem imbracati cu Hristos. Dar avem si un inceput de intelegere. Pentru ca suntem MULTI IN HRISTOS si fiecare are "haina lui" , chiar daca este si o "haina care ne cuprinde pe toti". De aceea putem sa ne apropiem de Hristos si in acest sens, prin apropierea de semeni, vazand cu "ochii credintei" ca au o "haina", sunt imbracati fiecare de Hristos, de care ne apropiem in alt sens decat de Hristos din inima mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu