I. B. 2

INCEPUTUL BUN ESTE CEL CARE ESTE PUS DIN NOU IN FIECARE ZI.

Comentariul 1

 Pentru ca inceputul bun este al vesniciei, nu trebuie sa facem o tragedie daca punem pana la sfarsitul vietii pamantesti inceput bun in fiecare zi, pentru ca nu pierdem in acest fel vesnicia, dar nu trebuie sa uitam ca numai ceea ce incepem de aici va continua si in vesnicie.

Principala prioritate care armonizeaza I. B. 1 cu I. B. 2, adica inceputul vesniciei, inceputul fara de sfarsit , cu inceputul pus in fiecare zi, este ca  inceputul din fiecare zi sa cuprinda , sa cumuleze, toate inceputurile din zilele precedente, de la primul inceput bun, sa zicem de la prima spovedanie serioasa impreuna cu Sfanta impartasanie care a aratat roade de biruinta asupra pacatelor si de iubire reala de aproapele, dar aceasta cuprindere sa se faca prin sinteza, prin intelesul nou, perspectiva noua, mai inalta , mai cereasca, dar si mai smerita, asupra TUTUROR realitatilor crestine intelese si practicate, traite in interior mai intai si mai bine , mai puternic decat aratam in afara prin fapte , care sa vina din preaplinul inimii si nu dintr-un inceput firav, nepriceput.