Această rugăciune pare să fie foarte veche. Stilul ei ne duce cu gândul
la nota de smerenie şi evlavie caracteristică rugăciunilor Bisericii din
primele veacuri ale creștinismului.
Rugăciunea „Învredniceşte-ne Doamne...” face parte din rânduiala
Vecerniei. Ea este rostită de către cântăreţ, imediat după prochimenul
zilei săptămânale (ca în cazul Vecerniei mici şi a Vecerniei zilelor de
rând) ori după ectenia întreită (ca în cazul Vecerniei sărbătorilor).
Această rugăciune pare să fie foarte veche. Stilul ei ne duce cu
gândul la nota de smerenie şi evlavie caracteristică rugăciunilor
Bisericii din primele veacuri ale creștinismului.
Este foarte probabil ca această rugăciune care este, de fapt, o
formă abreviată a Doxologiei („Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...”),
adesea numită Imnul îngerilor sau Imnul de dimineaţă,
să fi apărut chiar în secolul al IV-lea, secolul disputelor trinitare.
Acest lucru se poate deduce din structura rugăciunii în care se observă
clar caracterul trinitar: „Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne
îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Stăpâne, înţelepţeşte-ne cu
îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-ne cu
îndreptările Tale”.
Alexandru-Mihai Tacu
doxologia.ro/viata-bisericii/liturgica/rugaciunea-invredniceste-ne-doamne
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu