Atâta vreme cât facem voile noastre, ei nu se luptă cu noi.
Zis-a Avva Antonie: „Dumnezeu nu lasă războaiele asupra neamului
acestuia ca asupra celor de demult, că ştie că neputincios este şi nu
suferă” (Din alte apoftegme aflăm că, uneori, lipsa războiului
duhovnicesc îngăduit de Dumnezeu pentru sporirea nevoitorului era
pricină de încetare a sporirii acestuia, astfel că unii monahi cereau de
la Dumnezeu să nu ia războiul de la ei sau să-l aducă înapoi. O
îndepărtare desăvârşită a războiului duhovnicesc din viaţa creştinilor
în general - precum se întâmplă adesea azi - e una cu părăsirea noastră
de Dumnezeu şi lăsarea la mâna Satanei, care, precum se zicea undeva
mai-nainte, şi el, la rândul lui, renunţă la războiul cel asupra
noastră, socotindu-ne deja pierduţi în prăpastia lenevirii, akediei şi a
altor patimi subţiri ca acestea, prin care ne mişcăm ca un ceas mecanic
întors periodic de acesta, ori de câte ori este nevoie).
Întrebat-a Avraam, ucenicul lui Avva Agathon, pe Avva Pimen, zicând:
„Ce să fac, că foarte mă luptă dracii? Şi a răspuns stareţul: „Pe tine
te luptă dracii? Atâta vreme cât facem voile noastre, ei nu se luptă cu
noi, că voile noastre s-au făcut draci, şi acestea simt cele ce ne
necăjesc pe noi, ca să le împlinim pe ele. Iar de voieşti a şti cu cine
s-au luptat dracii, află că, cu Moise şi cu cei asemenea”.
Un frate a întrebat pe Avva Pamvo: „Pentru ce mă opresc pe mine dracii a
face bine aproapelui?” Şi i-a răspuns stareţul: „Nu zice aşa, iar de
nu, faci mincinos pe Dumnezeu, ci mai vârtos zi: «Nicidecum nu voiesc să
fac milă». Că, înainte-apucând, a zis Dumnezeu: Datu-v-am vouă putere a
călca peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului
(Luca 10: 19)”.
(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 158)
doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/razboiul-cu-voile-noastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu