Numai cu rugăciunea nu te vei mântui; la rugăciune trebuie să adaugi şi
plinirea voii lui Dumnezeu - toate îndatoririle pe care le ai, potrivit
cu tagma ta, cu rânduiala de viaţă în care eşti lăsat.
„Nu oricine îmi zice: Doamne, Doamne!, va intra întru Împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din Ceruri”.
Numai cu rugăciunea nu te vei mântui; la rugăciune trebuie să
adaugi şi plinirea voii lui Dumnezeu - toate îndatoririle pe care le ai,
potrivit cu tagma ta, cu rânduiala de viaţă în care eşti lăsat. Şi
la rugăciune trebuie să cerem în primul rând ca Dumnezeu să ne
învrednicească a nu ne abate cu nimic de la sfânta Lui voie; şi invers,
cel ce are râvnă să plinească în toate voia lui Dumnezeu se roagă mai cu
îndrăznire înaintea Domnului, iar rugăciunea acestuia ajunge mai lesne
la scaunul Lui.
De asemenea, acolo unde rugăciunea nu este însoţită de vieţuirea după
voia lui Dumnezeu, ea nu este adevărată rugăciune, făcută din inimă şi
cu trezvie, ci rugăciune făcută doar în afară, citită, în timpul căreia
nevrednicia sufletească este acoperită cu ceaţa multei vorbiri, iar
gândurile rătăcesc în neorânduială.
Evlavia trebuie să îmbine amândouă aceste laturi ale vieţii duhovniceşti, iar roadele se vor arăta.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, pp. 97-98)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu