Pe când unii urăsc cu putere păcatele, alţii au o dorinţă nepotolită de a se îmbogăţi în virtuţi.
Dar, ne previne Sfântul Teognost: „Chiar dacă ai îndeplini toată
făptuirea, să nu te încrezi în tine, socotind că ai ajuns la
nepătimire.”
Urmând tradiţia Bisericii, Sfântul Ioan Scărarul explică: „Între cei
care s-au eliberat de patimi, sunt unii care au realizat acest lucru
mult mai desăvârşit decât alţii. Astfel, pe când unii urăsc cu putere
păcatele, alţii au o dorinţă nepotolită de a se îmbogăţi în virtuţi.”
Prin urmare, nepătimirea nu este numai un lucru negativ, ci şi unul
pozitiv, întrucât presupune dobândirea virtuţilor, ceea ce este lucrarea
Duhului Sfânt.
Cuviosul Nichita Stithatul consideră că nepătimirea este de două
feluri: „Nepătimirea primă se iveşte în cei sârguincioşi la sfârşitul
înţelepciunii prin fapte. Ea sporind în chip felurit prin ostenelile
nevoinţei celei după lege, omoară patimile, opreşte pornirile păcătoase
ale trupului şi mişcă puterile sufletului spre ceea ce e potrivit cu
firea, iar mintea o readuce la cugetarea cu înţelepciune la cele
dumnezeieşti. A doua nepătimire, care e mai desăvârşită, se iveşte în
chip înţelept la începutul contemplaţiei naturale. Aceasta, înălţându-se
de la liniştea duhovnicească a gândurilor din minte la starea de
pace a minţii, o face pe aceasta atotstrăvăzătoare şi
atotînaintevăzătoare: atotstrăvăzătoare în lucrurile dumnezeieşti, în
vederile celor mai bune şi în descoperirea tainelor lui Dumnezeu, şi
atotînaintevăzătoare în lucrările omeneşti, care vin de departe şi au
să se întâmple în viitor.”
(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 346-347)
doxologia.ro/terapie-pentru-suflet/nepatimirea-presupune-dobandirea-virtutilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu