Nici un lucru bun cu adevărat nu se obţine fără osteneală, ci se cucereşte cu sudoare, cu lacrimi, cu nevoinţă.
Nici un lucru bun cu adevărat nu se obţine fără osteneală, ci se cucereşte cu sudoare, cu lacrimi, cu nevoinţă.
Virtuţile nevoinţei (sau cele ascetice) - postul, privegherea,
rugăciunea şi celelalte - sunt anevoioase şi dureroase până ne deprindem
cu ele, dar foarte adesea, chiar şi după aceea. Dar nu avem poruncă să
ne oprim la ele; ele sunt doar mijloacele pentru a ajunge la starea de
bună rânduială morală.
Pentru înrădăcinarea acesteia din urma, este nevoie de şi mai multă
trudă, dar şi aceasta nu este decât mijlocul pentru a ajunge la viaţa
trăită în Dumnezeu. Trăirea în Dumnezeu cere cu atât mai multă trudă şi
nevoinţă, cu cât această comoară divină este mai înaltă decât lucrarea
trupească.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viaţa lăuntrică, Editura Sophia, București, 2000, pp. 87-88)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu