În rugăciune pătrundem fără să ne dăm seama. Este de trebuinţă să ne
aflăm şi într-o atmosferă potrivită. Întoarcerea către Hristos,
împreună-vorbirea, învăţătura, cântarea, căndeluţa, tămâia – toate
alcătuiesc atmosfera potrivită, astfel încât toate să se facă simplu,
întru simplitatea inimii.
Înainte de rugăciune, omul trebuie să se pregătească
prin rugăciune. Rugăciune pentru rugăciune. Ascultaţi ce zice preotul
în taină, în timp ce se citeşte Apostolul la Dumnezeiasca Liturghie:
„Străluceşte în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina
cea curată a cunoaşterii Dumnezeirii Tale, şi deschide ochii cugetului
nostru spre înţelegerea evangheliceştilor Tale propovăduiri. Pune în noi
şi frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului călcând,
vieţuire duhovnicească să petrecem, cugetând şi săvârşind toate cele ce
sunt spre bună-plăcerea Ta. Că Tu eşti luminarea şi sfinţirea sufletelor
şi a trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie slavă înălţăm,
împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte, şi Preasfântului şi
bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.”
În rugăciune pătrundem fără să ne dăm seama. Este de
trebuinţă să ne aflăm şi într-o atmosferă potrivită. Întoarcerea către
Hristos, împreună-vorbirea, învăţătura, cântarea, căndeluţa, tămâia –
toate alcătuiesc atmosfera potrivită, astfel încât toate să se facă
simplu, întru simplitatea inimii. Psalmodiind, citind slujbele cu
dragoste, ajungem sfinţi fără să ne dăm seama. Ne veselim de cuvintele
dumnezeieşti. Această veselie, această bucurie este strădania noastră de
a intra cu uşurinţă în atmosfera rugăciunii, „încălzirea”, cum se
spune. Această strădanie este lină, neînvârtoşată. Dar să nu uităm ce a spus Domnul: Fără Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15, 5).
(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 194-195)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu