În cele trei luni petrecute în Muntele Athos a avut parte de o
experiență duhovnicească formatoare pentru viața de călugăr, pentru care
optase încă din anii studenției de la Sibiu.
În primăvara anului 1939, mitropolitul Nicolae Balan, ascultând dorinţa
lor de a deveni monahi, i-a trimis în Sfântul Munte Athos pe tinerii
diaconi Zian (Arsenie) Boca şi Serafim Popescu „ca să deprindă călugăria
de acolo” după cum spunea mai târziu părintele Arsenie. Cei doi părinţi
s-au aşezat la chilia românească Sfântul Ipatie de lângă mănăstirea Vatoped.
Părintele Serafim avea să stea pentru şase luni în Sfântul Munte. În
acest timp a fost povăţuit de părintele Antipa Dinescu de la schitul
Prodromu.
În cele trei luni petrecute în Muntele Athos a avut parte de o
experiență duhovnicească formatoare pentru viața de călugăr, pentru care
optase încă din anii studenției de la Sibiu. În acest răstimp părintele
Arsenie a lucrat la treptele ce coboară spre Peştera Sfântului
Athanasie Athonitul din apropierea Schitului românesc Prodromu. Drept
răsplată a primit binecuvântarea de a copia Filocalia de la Prodromu.
Părintele Arsenie a încredinţat aceste manuscrise părintele Dumitru
Stăniloae, care le-a tradus şi publicat ceva mai târziu la Sibiu sub
forma primelor patru volume ale Filocaliei româneşti.
Despre experienţa trăită în Sfântul Munte, părintele Arsenie a
mărturisit într-o scrisoare trimisă unui călugăr: „(…) dacă însă
preţuiţi grădina Maicii Domnului mai mult decât orice altă ocrotire, mai
răbdaţi puţin pe loc, şi rămâneţi în Sfântul Munte, – că eu unul în
locul vostru n-aş ieşi de acolo – îmi cam pare rău că n-am rămas şi eu
acolo (…)”.
Silviu Cluci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu