Pravila de care trebuie să se ţină seama în aplicarea canoanelor
este măsura, potrivirea sub toate aspectele cu puterile persoanei în
cauză. Iată lauda generală, adusă de toţi: lucrul făcut cu măsură este nepreţuit. Trebuie să le tocmeşti astfel încât să nu încapă loc nici de vreo slăbire, nici de vreo severitate peste măsură.
De altfel, trebuie să ţinem minte că aceste pravile, cu toată aparenta
lor varietate, în ansamblul lor trebuie să înfăţişeze, într-un fel sau
altul, spiritul vieţii şi al ascezei. De pildă, pravilele trupeşti sunt
diferite, dar esenţa lor trebuie să conţină un singur lucru: îngrădirea
trupului, strunirea lui. Nu exteriorul este de preţ, ci interiorul -
duhul cu care se lucrează.
Pravila de care trebuie să se ţină seama în aplicarea canoanelor este
măsura, potrivirea sub toate aspectele cu puterile persoanei în cauză.
Iată lauda generală, adusă de toţi: lucrul făcut cu măsură este
nepreţuit. Trebuie să le tocmeşti astfel încât să nu încapă loc nici de
vreo slăbire, nici de vreo severitate peste măsură. Ultima epuizează,
fără să aducă folos, iar prima leneveşte şi stinge duhul râvnitor.
Pravila stabilită cu măsură cuprinde duhul într-o ardere bine temperată.
Din această pravilă decurge de la sine o alta, şi anume trecerea
treptată. Duhul se maturizează prin exerciţiu, se întăreşte şi cere
sarcini mai grele; în aceeaşi măsură trebuie să crească şi nivelul
pravilelor. Postirea, rugăciunea, nevoinţa cresc, treptat, din putere în
putere. O dată cu ele trebuie ridicată şi exigenţa pravilei. A bate
pasul pe loc este aproape la fel de primejdios cu a merge înapoi, care
este primejdia cea mai mare.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viaţa lăuntrică, Editura Sophia, București, 2000, p. 84)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu