Întâlnim situaţii în care, spovedindu-se credinciosul cu acrivie de
păcatele sale, consideră că nu are ce să mai mărturisească, mai ales
dacă trece un timp extrem de scurt până la următoarea înfăţişare
înaintea duhovnicului. Ni se pare că nu mai avem păcate şi chiar este
posibil să nu le mai avem, cel puţin nu pe cele foarte mari. Puţini
sesizează că, în fapt, nu este nimeni fără de păcat şi că greşim în
orice clipă în care n-am fost cu Domnul, ci ne-am împrăştiat spre cele
lumeşti. Dar, chiar şi să fie aşa, să nu mai fie păcate de mărturisit,
pocăinţa noastră nu a luat sfârşit atâta vreme cât suntem în astă lume.
Taina pocăinţei noastre nu se epuizează în cutremătoare întâlniri la
scaunul de spovedanie, ci este una continuă, în fiece clipă, până
ajungem a "vedea pe Dumnezeu aşa cum este"
(cf. I Ioan 3, 2). După cum, chiar şi la scaunul de spovedanie, nu ne
reducem la a enumera păcatele cu o contabilicească precizie, ci cerem şi
cuvânt de îndrumare pentru viaţa noastră duhovnicească.
Aflăm, în Duminica orbului din naştere (Ioan 9, 1-38), că acest om nu s-a născut lipsit de vedere din pricina păcatelor, "ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu".
Asta înseamnă, aşadar, că despătimirea noastră (ruperea de păcate) nu
este capăt de linie în viaţa duhovnicească, ci abia începutul unei
lucrări a noastre mai temeinice, dumnezeieşti chiar! Spovedanie nu se
face doar spre curăţire, ci se face şi spre o continuă luminare. Ochii
fiinţei noastre se limpezesc pe măsură ce ne tot spălăm în scăldătoarea
Siloamului, adică în cristelniţa botezului, mai întâi, apoi sub cascada
epitrahilului ce revarsă harul lui Dumnezeu peste noi în taina
spovedaniei. Iar "tina din scuipat", cu care
se unge orice orbire spirituală, ne arată că materia pâinii şi a
vinului, consacrate euharistic, devin în ființa noastră, prin
transfigurarea în Duhul Sfânt, neobosită cărăușie a Luminii. Noi nu-L
ştim de unde este şi cum lucrează - precum nici fariseii, odinioară -,
dar minunea este că, la un moment dat, primim darul vederii lui Dumnezeu.
pr. Constantin Sturzu
doxologia.ro/puncte-de-vedere/inechitabil-dar-mantuitor-schimb-cu-dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu