Vecinii şi cei care îl cunoşteau şi-l văzuseră orb, s-au minunat şi
începură a se nedumeri întrebându-se, despre el: Cine o fi, el sau altul
care seamănă cu el? Iar el zicea: “Eu sunt!” Dar oamenii nu ies aşa
uşor din nedumerire. Mărturisirea orbului despre Omul care se cheamă
Iisus şi care i-a făcut ochii din pământ, nu i-a lămurit deloc. Drept
aceea îl duc la interogatoriul fariseilor din Templu.
Şi era sâmbătă, zi sensibilă pentru farisei. Deci, de la început
ancheta era sortită să iasă rău. Iată-l din nou pe Iacov al Vechiului
Testament luptându-se cu Dumnezeu. Dar iată-l şi pe orbul din naştere
transformat în misionar. Urmează un schimb de întrebări şi răspunsuri,
despre cum a decurs căpătarea vederii, precum şi despre Cel ce i-a dat
vederea. Orbul îl apăra pe Dătătorul ochilor săi. Fariseii îl huleau
zicând că-i un păcătos, deşi unii recunoşteau că un om păcătos nu poate
da vedere orbilor. Neisprăvind nimic, au chemat pe părinţii orbului.
Aceştia, înfricoşaţi de farisei, dau doar mărturia că acesta care a fost
orb din naştere, e fiul lor. Dar cum vede acum şi cine i-a dat vederea,
ei nu ştiu. Se lepădau de a mărturisi pe Dumnezeu, lăsând darul
mărturisirii fiului lor, că-i în vârstă. Deci însuşi el să grăiască
despre sine!
Jidovii se sfătuiseră între ei să dea afară din sinagogă pe oricine va
mărturisi pe Iisus că este Mesia, adică Fiul lui Dumnezeu, aşteptatul
neamurilor. Aceasta o ştiau toţi, deci şi părinţii orbului, de aceea au
şi fugit de un răspuns răspicat, precum că unde nu erau ochii din
naştere, numai Dumnezeu putea să-i pună.
Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi-l sileau, în
numele lui Dumnezeu,să zică vorbe rele de Iisus, cum că e păcătos. Dar
el n-a zis. Şi din nou l-au pus să povestească vindecarea sa. Omul şi-a
permis atunci o întrebare care i-a înfuriat: “Acum v-am zis şi n-aţi auzit? Ce, iarăşi voiţi să auziţi? Au doară, vreţi să vă faceţi şi voi ucenici ai Lui?” Au sărit deci iudeii cu ocara pe el, grăind totuşi adevărul: “Tu
eşti ucenic al Aceluia; iar noi ai lui Moise suntem ucenici. Noi ştim
că Dumnezeu cu Moise a grăit; iar pe Acesta nu-L ştim de unde este!”
(Ioan 9,1-29).
În altă împrejurare au fost şi mai nestăpâniţi la mânie, zicând despre Iisus că-i de la diavolul (Matei 12, 24).
Aşa-i firea omului păcătos; când îi loveşti dracii, îţi zice că tu ai
drac. Ajunge la această sucită întorsătură de minte pe care o fac
prejudecăţile în capul fariseilor, şi care îi opreşte de a şti de unde
este Iisus.
Omul care a căpătat vederea trupească, prin mărturisire capătă şi
vederea sufletească, şi auzim una dintre cele mai frumoase mărturisiri:
“Întru aceasta este minunea că voi nu ştiţi de unde este, iar El a
deschis ochii mei. Şi ştim că pe păcătoşi Dumnezeu nu-i ascultă; ci de
este cineva cinstitor de Dumnezeu, şi face voia Lui, pe acesta îl
ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din
naştere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea face nimic” (Ioan
9, 30-33).
Aceasta era credinţa tare ca muntele a acestui nou misionar al lui Iisus.
Deci fariseii, văzând că nu pot isprăvi nimic cu el, l-au ocărât: “În păcate tu te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi”, pe cei drepţi, tainele lui Dumnezeu? Şi l-au dat afară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu