MĂSURA CREDINŢEI

MĂSURA CREDINŢEI ESTE MĂSURA VIEŢII.

Cum îţi trăieşti viaţa, aşa îţi este credinţa. Dacă trăieşti ca un necredincios, să ştii că nu ai credinţă; nu ai credinţă nici dacă trăieşti ca un credincios, dar ca un superstiţios credincios. Aş vrea să punctăm chestiunea aceasta, deoarece sunt mulţi oameni credincioşi care merg la biserică şi îşi fac anumite datorii, dar în realitate nu trăiesc cu credinţă, ci în realitate trăiesc ca nişte necredincioşi cu titlu de credincioşi. De multe ori, să ştiţi că nici singur nu ştii dacă eşti credincios sau necredincios. La mine vin oameni şi zic: Părinte , eu sunt credincios, dar, vă spun drept că la biserică nu merg. Mie îmi pare bine când spune cineva că e credincios. Apăi, să ştiţi că pe cei care nu merg la biserică, la păgâni îi număr, nu-i număr la credincioşi. De ce? Pentru că dacă crezi în Dumnezeu nu poţi să ocoleşti pe Dumnezeu, în biserica Lui. În realitate el nu crede, şi crede că crede. Deci, el se prezintă ca un credincios, dar viaţa lui, faptele lui spun altceva despre el.

Măsura credinţei este deci măsura vieţii, cum ţi-e viaţa, de fapt aşa îţi e şi credinţa. Nu ca lungime de viaţă, ci ca mod, ca chip de vieţuire.

Părintele Teofil Părăian
BUCURIILE CREDINŢEI, pag. 188